Platforme de tranzacționare

Află mai mult

Termeni bursieri

Active

Totalitatea bunurilor și creanțelor (drepturi de încasare) aparținând subiectului economic. În cazul unei bănci, activele sunt formate din totalitatea plasamentelor acesteia în credite, în titluri de stat, în obligațiuni, pe piața interbancară, pe piața de capital, pe piața bursieră etc., la care se adaugă clădiri, terenuri, echipamente și alte imobilizări (participări/acțiuni deținute la alte societăți).

Acționar

Acționarul este orice persoană fizică sau entitate legală care se supune dreptului public sau privat, care deține, direct sau indirect: acțiuni ale emitentului, în nume propriu și pe seama sa; acțiuni ale emitentului, în nume propriu, dar pe seama altei persoane fizice sau entități legale; certificate de depozit reprezentând valori mobiliare, caz în care titularul certificatului de depozit este considerat deținătorul acțiunilor reprezentate de certificat.

Acțiuni

Acțiunile reprezintă dreptul de proprietate a unui procent din capitalul social al unei societăți pe acțiuni. Deținerea unei acțiuni reprezintă posesia unei părți dintr-o companie. Ele oferă investitorului dreptul de a beneficia de profituri, dar îl expune și riscurilor care vin direct proporțional cu cota deținută. Din punctul de vedere al pieței de capital, acestea reprezintă instrumente financiare care pot fi cumpărate sau vândute de către investitori în cadrul unei piețe organizate și reglementate, precum Bursa de Valori București. Acțiuni de creștere (growth) – acțiuni ale unei companii de la care se așteaptă o performanță mai accelerată decât a altor companii. De obicei, aceste companii nu oferă dividende, ci reinvestesc profiturile pentru dezvoltarea afacerii. Acțiuni de venit (income) – acțiuni ale companiilor care oferă dividende. Aceste companii nu au nevoie de capital suplimentar pentru dezvoltare, astfel că distribuie profiturile obținute acționarilor direct proporțional cu cota deținută de aceștia. Acțiuni preferențiale – o clasă de acțiuni care oferă titularului un dividend prioritar, precum și drepturile aferente acțiunilor ordinare, fără a avea, însă, drept de vot.

Adunarea generală a acționarilor (AGA)

Societățile pe acțiuni se bazează pe deciziile AGA, care este convocată de acționarii societății sau de către Consiliul de Administrație. În cadrul AGA toți acționarii sunt invitați să participe, cu mențiunea că, în cazul în care nu pot fi prezenți, pot trimite un înlocuitor împuternicit prin procură notarială. Aceasta poate fi de ouă tipuri: ordinară și extraordinară. Adunările Extraordinare (AGEA) aprobă schimbarea formei juridice a societății, mutarea sediului, schimbul obiectului de activitate, modificarea sediilor secundare, prelungirea duratei societății, majorarea de capital social, reducerea sau reîntregirea lui prin emisiuni de noi acțiuni, schimbările în planul de dezvoltare, modificarea acțiunilor nominative în acțiuni la purtător sau viceversa, emisiunea de obligațiuni și orice altă modificare a actului constitutiv sau alte hotărâri. AGEA necesită prezența acționarilor care dețin minim 25% din totalul drepturilor de vot la prima convocare și cel puțin 20% din numărul total de drepturi de vot la următoarele convocări, dacă la prima convocare nu se întrunește cvorumul minim, dar prin actul constitutiv se pot fixa praguri de cvorum mai mari. Hotărârile din cadrul Adunărilor Extraordinare se iau în condiții de majoritate simplă, cu excepția deciziilor privind modificările de capital, privind obiectul de activitate, fuziunea sau dizolvarea societății – unde sunt necesare două treimi din voturi. Convocarea AGOA și hotărârile luate în cadrul Adunărilor Generale se publică printr-un raport curent la BVB în cel mai scurt timp. Adunările Ordinare (AGOA) necesită prezența a cel puțin 25% din acționarii companiei la prima convocare, dacă prin actul constitutiv nu se decide un prag mai mare, și au loc în termen de cel puțin 30 de zile de la publicarea, în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, a convocatorului Adunării. Hotărârile în AGOA se iau în condiții de majoritate simplă, respectiv cu un număr de voturi „pentru” reprezentând majoritatea simplă a celor prezenți. Adunările Generale sunt întrunite la inițiativa Consiliului de administrație sau a unui acționar/grup de acționari care deține/dețin cel puțin 5% din numărul total de acțiuni cu drept de vot.

Agent de plată

Agentul de plată este o instituție financiară, respectiv o instituție de credit desemnată de emitent care are încheiat un contract cu emitentul și cu un depozitar central, în vederea efectuării plăților prin intermediul depozitarului central și al participanților la sistemul acestuia și prin intermediul căreia deținătorii de instrumente financiare își pot exercita drepturile financiare; în cazul în care emitentul este el însuși o instituție financiară, exercitarea de către deținătorii de valori mobiliare a drepturilor financiare poate fi asigurată de către depozitarul central prin intermediul respectivului emitent, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Analiza tehnică

Analiza tehnică realizează analiza instrumentelor financiare pentru a lua decizii investiționale. Această analiză urmărește factorii care sugerează evoluția viitoare a instrumentului financiar prin analizarea prețurilor, a volumelor tranzacționate și a statisticilor de piață.

Activ-suport

Activul-suport este un instrument financiar, un indice bursier sau un curs valutar, o rată a dobânzii, o marfă, coșuri sau combinații formate din aceste instrumente sau valori, precum și orice alt activ, unitate de măsură sau indicator al cărui randament, valoare sau mărime stă la baza valorii unui instrument financiar derivat.

Analiza fundamentală

Analiza fundamentală se realizează pentru a analiza instrumentele financiare pentru a lua decizii investiționale. Aceasta ia în calcul factorii macro și microeconomici, elementele calitative și cantitative, dar și orice alte aspecte care ar putea influența valoarea instrumentelor financiare, pentru a determina valoarea intrinsecă a companiei.

Acționar semnificativ

Acționarul semnificativ este persoana sau grupul de persoane care acționează în mod concertat și care deține direct sau indirect o participație de cel puțin 10% din capitalul social al unei societăți sau din drepturile de vot.

Acționar majoritar

Acționarul majoritar este persoana sau grupul de persoane care acționează în mod concertat și care deține direct sau indirect o participație de cel puțin 50% din capitalul social al unei societăți sau din drepturile de vot.

Administrare de portofolii

Administrarea de portofolii reprezintă administrarea discreționară și individualizată a portofoliilor care includ unul sau mai multe instrumente financiare, în conformitate cu mandatul acordat de client.

Autoritatea de Supraveghere Financiară

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) asigură corectitudinea realizării tranzacțiilor din piața de capital. ASF autorizează, reglementează, supervizează și controlează participanții la piața de capital. Printre aceștia putem aminti: emitenții, intermediarii, societățile de servicii de investiții financiare, operatorii de piață, depozitarul central. Tot Autoritatea are obligația de a promova încrederea în piețele de capital și de a asigura protecția investitorilor și a operatorilor.

Analiza SWOT

Analiza SWOT conturează o imagine generală asupra unei companii. Aceasta este asemenea unei radiografii și urmărește patru elemente: punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările. Punctele tari reprezintă resursele interne ale companiei, pe când cele slabe sunt minusurile pe care compania le are în raport cu alte firme din același domeniu. Oportunitățile vizează atuurile companiei, care pot fi valorificate, poziționând întreprinderea înaintea competitorilor din piață, iar amenințările constă în factorii externi care pot periclita performanța companiei.

Active circulante

Activele circulante sunt valori care circulă într-un singur circuit economic, iar compania le deține pe o perioadă mai scurtă de un an. Acestea sunt împărțite în: Stocuri – bunuri materiale utilizate fie pentru producția produsului, fie pentru vânzare; Creanțe – dreptul creditorului asupra unei sume de bani care i se cuvine. Totodată, aceasta reprezintă actul prin care se constată dreptul creditorului de a recupera o sumă de bani de la debitor; Investiții pe termen scurt – investiții realizate cu scopul de a obține venituri într-un timp scurt; Bani.

Abuz de piață

Abuzul de piață este caracterizat de tranzacții sau ordine de tranzacționare care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau cu prețul instrumentelor financiare; sau mențin, prin acțiunea uneia sau a mai multor persoane acționând împreună, prețul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal sau artificial. De asemenea, abuz de piață pot fi considerate activitățile de manipulare a pieței și tranzacțiile sau ordinele de tranzacționare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înșelăciune, precum și diseminarea de informații prin mass-media, inclusiv pe internet sau prin orice altă modalitate, care dă sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare asupra instrumentelor financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor, a informațiilor privilegiate și a știrilor false sau care induc în eroare, în condițiile în care persoana care a diseminat informația știa sau trebuia să știe că informația este falsă, privilegiată sau induce în eroare.

Auditorul financiar

Auditorul financiar este o persoană fizică sau juridică avizată care realizează auditul. Acesta este membru al Camerei Auditorilor Financiari din România. Auditorul poate să realizeze: audit financiar; audit intern; consultanță financiar-contabilă și fiscală; asigurarea managementului financiar-contabil; pregătire profesională de specialitate în domeniu; expertiză contabilă; evaluare; reorganizare judiciară și lichidare.

Auditul financiar

Auditul financiar presupune o examinare independentă a informațiilor financiare ale unei companii, indiferent de mărimea sau forma juridică a acesteia. Auditul verifică dacă registrele contabile sunt ținute în mod corespunzător, așa cum prevede legea și este realizat de un auditor.

Active imobilizate

Active imobilizate sunt acele active ale unei companii deținute pentru o perioadă mai mare de un an. Pentru a fi recunoscute în situațiile financiare, activele imobilizate trebuie să poată contribuii la beneficiile viitoare ale companiei și să poată fi evaluate la un cost credibil. În contabilitate, imobilizările sunt clasificate astfel: Corporale: active materiale (construcții, terenuri, mașinării, avansuri etc.); Necorporale: active nemateriale (cheltuieli de constituire, licențe, brevete, fondul comercial etc.); Financiare: drepturile în capitalurile altor entități (acțiuni, împrumuturi acordate, investiții etc.)

Amortizarea (liniară, accelerată, degresivă)

Amortizarea reprezintă recuperarea treptată atât fiscal, cât și contabil, a valorii unei investiții. În termeni generali, amortizarea poate fi caracterizată ca un proces financiar de repartizare și recuperare a valorii unei investiții. Rolul amortizării este de a scădea acea valoare anuală amortizabilă, calculată pe baza valorii totale a activului pe întreaga sa durată de viață utilă, ceea ce va permite păstrarea resurselor în cadrul întreprinderii pentru a contribui la refacerea activelor fixe, chiar și prin utilizarea activelor existente. Există mai multe metode prin care se poate stabili valoare amortizabila. Amortizarea liniară este cea mai ușoara și utilizată metodă din România și reprezintă un calcul simplu prin împărțirea valorii activului în mod egal pentru toată durata de viată a acestuia. Amortizarea accelerată este utilizată atunci când activele sunt utilizate mai intens în primul an de folosința și constă în amortizarea a 50% din valoarea totala în anul respectiv, ulterior folosindu-se metoda liniara pentru restul de ani rămași. Amortizarea degresivă este o metoda buna pentru cei care utilizează activele și obțin un randament mai bun în primi ani de utilizare. Pentru primii ani de utilizarea a activului se folosește amortizarea accelerată, iar pe măsura trecerii anilor, amortizarea se reduce

Administrator

Un administrator este o persona fizică sau juridică care conduce o instituție, o echipă, o companie și efectuează toate sarcinile necesare pentru a duce la îndeplinirea obiectivelor unei societăți. Funcția de administrator poate fi realizată de o persoană cu capacitate deplină de exercițiu. Potrivit legii, nu pot deține funcții de administrator, persoanele care sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru anumite infracțiuni civile. dministratorii sunt răspunzători pentru: existența registrelor cerute de lege și ținerea lor corectă, realitatea vărsămintelor efectuate de asociați, existența reală a dividendelor plătite, îndeplinirea hotărârilor adunărilor generale, respectarea îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun. Sarcinile pot include utilizarea de programe informatice specializate și înțelegerea cerințelor. De asemenea, poate exista nevoia de a fi în contact cu clienții – prin e-mail, telefon sau întâmpinând vizitatorii. Un administrator poate face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, cu excepția restricțiilor arătate în actul constitutiv. Administratorii trebuie să prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari, cu cel puțin o lună înainte de ziua stabilită pentru ședința adunării generale, situația financiară anuală pentru exercițiul financiar precedent, însoțită de raportul lor și de documentele justificative

Active lichide

Activele care pot fi transformate simplu și într-o perioada scurta în bani lichizi sau activele care sunt deja în bani lichizi reprezintă active lichide. Activele curente sunt adesea lichide, deoarece au capacitatea să se transforme în mai puțin de un an în active lichide. Exemple de active lichide: titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile administrației publice locale, depozitele bancare, disponibilitățile în conturi curente și casierie. Sunt considerate active lichide, investițiile care pot fi lichidate imediat. Un exemplu sunt fondurile mutuale sau fondurile de piață monetară care în cazul unei urgențe financiare pot fi transformate într-o perioadă scurtă de timp în numerar. În cazul companiilor, există rate ale lichidității care sunt folosite pentru calcularea activelor lichide: rata lichidității generale, rata lichidității curente si rata lichidității imediate. Activele lichide pot fi utilizate în caz de criză în economie, precum și pentru revigorarea activității de afaceri pentru a reface creditul datorită capacității de a furniza nivelul necesar al lichidității bancare.

Auditul (statuar, intern, extern)

Auditul este un termen care denotă analiza profesională a unei informații cu scopul exprimării unei opinii raportate la un criteriu de calitate. Auditul statuar reprezintă auditul situațiilor financiare precum bilanț, situația fluxurilor de trezorerie, situația capitalurilor proprii, cont de profit și pierdere și note explicative. Auditul intern constituie examinarea obiectivă a tuturor activităților generale ale întreprinderii pentru a evalua procesele de gestionare a riscurilor, managementul proceselor și de conducere. Scopul este de a îmbunătăți activitatea întreprinderii, iar obiectivele principale sunt: examinarea conformității activităților din compania audiată cu politicile și managementul acesteia, în temeiul legislației, verificarea gradului de adecvare și punerea în practică a controalelor în vederea creșterii eficienței, evaluarea informațiilor necesare conducerii pentru a înțelege și cunoaște realitatea din societate, identificarea metodelor de prevenire a fraudelor și protejarea activelor bilanțiere și extra bilanțiere. Auditul extern este efectuat fie în baza unui contract încheiat cu societatea de către un auditor contractual, fie de către un auditor statuar desemnat de AGA.

Arbitraj Financiar

Strategia care permite cumpărarea și vinderea simultană a unui instrument financiar pentru a beneficia de existența unei diferențe de preț se numește arbitraj financiar. Arbitrajul în domeniul bancar constă în a profita de diferența de curs, astfel are loc cumpărarea de valori pe piețe unde prețul este avantajos ca mai apoi sa fie revândute pe alte pieței. În schimb, în domeniul financiar internațional, arbitrajul se manifestă prin înlocuirea unei creanțe utilizabile, într-o anumită valută și în anumite condiții, cu o altă creanță utilizabilă, în alte condiții și într-o altă valută.

Anuitatea

Anuitatea reprezintă o sumă de bani depusă la intervale egale. Ca urmare a acestei depuneri către o instituție financiară se primește o dobândă. Anuitatea poate fi definită în funcție de plata lunară depusă (anuitate cu rată fixă sau variabilă) și din punctul de vedere al perioadei de rambursare (anuitate viageră, anuitate temporară, anuitate perpetuă). Diferența dintre anuitatea cu rată fixa și cea cu rată variabilă este faptul că, pentru cea fixă suma de bani este invariabilă pe toată perioada de plată, în schimb pentru cea variabilă suma de bani primită poate să difere în funcție de rezultatul financiar obținut în urma investițiilor în care sunt plasați banii de către instituția financiară. Anuitatea poate fi clasificată: după momentul efectuării plății (poate fi de amortizare și se plătește sfârșitul anului) și anuitate de depunere (este plătită la începutul anului). Anuitatea este utilizată pentru a asigura deponenților un flux monetar stabil în anii în care urmează să se retragă din activitate sau să se pensioneze. Modul de funcționare este similar celui unui depozit bancar, sumele obținute sunt folosite de instituțiile financiare pentru a acorda împrumuturi, astfel din profiturile generate se plătesc dobânzile deponenților.

Angel Investor

Un avantaj îl reprezintă faptul că nu trebuie să fie restituite fondurile, deoarece sunt oferite acțiuni de proprietate în schimbul banilor. Având în vedere că banii unui Angel Investor sunt la mijloc, aceștia pot fi motivați să ofere ajutor mentorat sau pot oferi ajutor direct în management. Un dezavantaj important este faptul că un Angel Investor vrea de regulă între 10% și 50%, prin urmare proprietarii de afaceri ar putea pierde controlul afacerii, dacă este cedată o parte mare din capital.

Angel Investor

Persoanele care oferă capital și sprijin financiar companiilor mai mici sau antreprenorilor, de obicei, în schimbul capitalului propriu sunt denumite Angel Investor. Acestea fac parte adesea din cercul de prieteni al antreprenorului sau al familiei sale, dar aceasta nu este o regulă. Fondurile oferite sunt fonduri menite să susțină afacerea în momentul lansării, atunci când riscurile sunt relativ mari. Crowdfunding de capitaluri proprii este una dintre metodele online prin care Angel Investors investesc. O alta metodă este de a se organiza în grupuri sau rețele pentru a partaja capital de investiții.

Asociat

Un asociat reprezintă o persoană care se asociază cu scopul de constituire a unei societăți comerciale și efectuarea actelor de comerț. Asociatul poate fi atât persoană fizică, cât si juridica. De asemenea, poate deține cetățenie română sau cetățenie străină. O societate cu răspundere limitată poate avea mai mulți asociați și toți acești asociați contribuie la formarea capitalului social al firmei. În actul constitutiv este consemnat aportul fiecărui asociat. În același timp, Actul Constitutiv conține drepturile și obligațiile asociaților. Excluderea unui asociat se poate face după pronunțarea unei sentințe definitive ca urmare a încălcării prevederilor stabilite în Actul Constitutiv. Asociatul unic sau asociații firmei au dreptul de a monitoriza și verifica în permanență activitatea administratorului, are dreptul de a desemna/revoca administratorii/cenzorii, are dreptul de a fi angajat al firmei sau administrator, are dreptul de a participa la distribuirea profitului societății.

AeRO

Piața AeRO sau Alternative Exchange în România reprezintă un segment al pieței care oferă posibilitatea afacerilor la început de drum sau IMM-urilor și startup-urilor să se listeze. Scopul listării este pentru a-și finanța proiectele sau pentru a-și crește vizibilitatea.Procesul de admitere pe AeRO cuprinde o serie de criterii, compania trebuie să aibă o valoare de piață anticipată de cel puțin 250.000 de euro, free-float-ul (acțiuni distribuite public, deținute de acționari care au mai puțin de 5% fiecare, cu excepția fondatorilor și acționarilor strategici) sa fie de cel puțin 10% din numărul total de acțiuni emise și numărul de acționari să fie de cel puțin 30. Societățile sunt admise la tranzacționare pe baza unui document de prezentare, pregătit cu ajutorul unui Consultat Autorizat care va oferi asistență de specialitate pe parcursul perioadei de listare și pentru cel puțin 12 luni după admitere. Avantajul acestei piețe este faptul că procedurile sunt simple și eficiente, iar tarifele de listare sunt reduse comparativ cu piața principală. De asemenea, oferă investitorilor posibilitatea de a descoperi noi companii cu potențial ridicat de creștere.

Analist financiar

Un analist financiar este un specialist care participa în optimizarea managementului financiar, analizează riscurile și le gestionează și determină direcțiile posibilelor investiții. De asemenea, analiștii financiari sunt responsabili de urmărirea performanțelor financiare ale unei companii în raport cu un plan, de analiza performanțelor afacerii și a condițiilor de piață pentru a crea previziuni și de a ajuta conducerea superioară să ia decizii tactice și strategice prin furnizarea de rapoarte periodice. Activitatea principala a unui analist financiar reprezintă cercetarea si colectare de date, construirea modelelor financiare și întocmirea rapoartelor. Prin activitatea lui se pot reduce riscurile și crește profitul companiei. De asemenea, se poate afla capacitatea sau incapacitatea companiei de a plăti toate împrumuturile contractate. Un analist financiar necesită cunoștințe despre piețele financiare, abilități de contabilitate, abilități de analiză financiară (cum ar fi analiza financiară în Excel), abilități de rezolvare a problemelor, abilități de conducere, abilități de comunicare și multe altele. În cadrul industriei financiare, categoriile principale pentru care analiștii lucrează sunt: firme de tip buy-side, firme de tip sell-side, bănci de investiții

Accizele

Accizele sau taxele de accize sunt orice tip de taxe pe bunurile fabricate și se percepe în momentul producției. De obicei, o taxă pentru accize este colectată din vânzările de combustibil, pentru bilete de avion, motoare, tutun și alte bunuri și servicii. Guvernul reprezintă puterea care stabilește și introduce accizele. Prețul produsului este creat în conformitate cu taxa accizelor, care reprezintă o impozitare pentru anumite bunuri și servicii. Această taxa va duce la majorarea prețului. Există cazuri în care accizele sunt plătite direct de consumatori, cum ar fi impozitele pe proprietate și taxele pe anumite activități legate de conturile curente. Accizele trebuie transmise către guvernele de stat și locale de către întreprinderile care le colectează, conform cerințelor. Veniturile guvernelor de stat sunt constituite într-o mica parte si din veniturile fiscale sub formă de acciza. Pe plan economic, prin intermediul accizelor, statul poate influența cererea anumitor produse. Pentru a proteja agenții economici interni, statul poate impune accize mai mari la produse din import, astfel să sporească cererea pentru produsele interne. De asemenea, pe plan social, accizele au rolul de a limita consumul de produse dăunătoare sănătății, prin urmare dăunătoare producției economice a națiunii.