Ce este volatilitatea?
Volatilitatea reprezintă fluctuațiile prețurilor în relație cu un preț mediu al acțiunilor. Prin calcularea volatilității, analiștii pot evalua riscul investițional. Dacă volatilitatea urcă sau scade foarte mult față de prețul mediu declanșează un semnal de alarmă și denotă o instabilitate a acțiunilor. Așadar, un investitor precaut nu va alege să investească în astfel de companii, însă un investitor cu o toleranță ridicată la risc va alege acest tip de acțiuni în speranța că se va îmbogăți rapid.
Acțiunile unei singure companii sunt mai volatile față de un indice. Acesta, fiind alcătuit din multiple companii, va fi mult mai stabil, deoarece pierderile anumitor companii vor fi compensate de câștigurile marcate de alte acțiuni.
Volatilitatea poate fi calculată prin două metode, și anume: prin variația randamentelor aceluiași indice sau prin utilizarea deviației standard. În cazul utilizării deviației standard, se calculează o valoare medie pe o anumită perioadă de timp, apoi se calculează diferența de preț dintre valoarea medie calculată și prețul de închidere din fiecare zi. Aceste valori se ridică la pătrat și se realizează media aritmetică, după care, din aceasta se extrage rădăcina pătrată.
Ce este indicele beta?
Indicele beta este cel care dă măsura volatilității relative a unei acțiuni. Acesta este cel care calculează volatilitatea randamentelor unei acțiuni față de randamentul unui indicator de referință. Așadar, acesta este esențial când vine vorba de deciziile investiționale.
Volatilitatea este utilizată pentru a estima randamentele viitoare, acestea implicând atât pierderile, cât și câștigurile. Măsura de protecție împotriva volatilității este diversificarea, ca în cazul multor altor riscuri investiționale.
În graficul de mai jos se poate observa un exemplu real care prezintă evoluția a două companii în decursul unui an de zile (aproximativ: 24 feb 2021 – 9 feb 2022). Acțiunea mai puțin volatilă are în prezent un beta de 0,44, în timp ce compania volatilă are un beta de 2,05. Așadar, au fost luate în considerare două acțiuni aflate la extreme opuse din punctul de vedere al volatilității față de piață (o acțiune cu o volatilitate similară cu cea a pieței are un beta egal cu 1).
Tipuri de volatilitate
- Volatilitatea istorică – se bazează pe fluctuațiile prețului unui instrument financiar din trecut. Valoarea acesteia se află prin calculul deviației standard a fluctuațiilor prețului pe o perioadă determinată.
- Volatilitatea implicită – se bazează pe analiza variațiilor volatilității instrumentului financiar. Aceasta coincide cu media volatilității opțiunilor. Așadar, cu cât volatilitatea este mai mare, cu atât este mai mare prețul opțiunii.
Lichiditatea este măsurată utilizând patru elemente și anume: adâncimea, marginea, rezistența pieței și viteza cu care se execută ordinele. Există trei elemente care arată dacă există un exces de lichiditate în piață, mai exact evoluțiile bazei monetare, a spreadurilor/marjelor de credit și a volatilității implicite a acțiunilor.
Volatilitatea a căpătat o conotație negativă, însă, dacă e să privim partea plină a paharului s-a dovedit, de-a lungul timpului, că volatilitatea este un fenomen tranzitoriu. Atât brokerii, cât și analiștii sfătuiesc investitorii să fie acorde o deosebită atenție acestor momente de instabilitate în piețele de capital. De-a lungul timpului s-a observat că atunci când prețul instrumentelor scade, prețul aurului tinde să crească, însă diversificarea rămâne cea mai bună metodă de protecție a portofoliului împotriva volatilității.
Andreea Orosfoian
