Politica Fiscală

Politica fiscală este utilizarea veniturilor guvernamentale (impozite sau scutiri de impozite) și a cheltuielilor guvernamentale pentru a influența economia unei țări. Politica fiscală are la bază teoriile economistului John Maynard Keynes potrivit cărora schimbările determinate de guvern în nivelul impozitelor și în cheltuielile guvernamentale influențează cererea de bunuri și servicii a populației și astfel influențează nivelul activității economice.

Combinarea politicii fiscale cu cea monetară, permite autorităților să controleze inflația ,  rata șomajului și rata de creștere pe termen scurt a Prodului Intern Brut.

Schimbarea politicii fiscale se poate simții asupra: cererii de bunuri și servicii, economiilor populației, invertiților realizate, distribuția veniturilor și alocarea resurselor în economie.

Politica fiscală poate fi:

• Politica Neutră – Când economia nu este nici în recesiune, nici în faza de expansiune. Deficitul bugetar este în aproape de o medie a ultimului timp și nu sunt efecte la nivelul activități economice.
• Politică Expansionistă – Când economia este în recesiune, implică creșterea cheltuielilor guvernamentale ( și a deficitului bugetar) cu proiecte sociale și acordarea de facilități fiscale populației pentru a crește puterea de cumpărare și implicit cererii de bunuri și servicii.
• Politica Contractivă – Când economia este într-o fază de creștere nesustenabilă, implică creșterea ratelor de impozitare și o reducere a cheltuielilor guvernamentale. Creșterea economică nesustenabilă este oprită deoarece generează o creștere a inflației, creșterea costurilor cu investiții, recesiune și creșterea șomajului.