Un contract de factoring reprezintă un contract de creditare ce implică o societate bancară sau o instituție financiară specializată în încasare de facturi, care este denumită factor, și o societate comercială ce furnizează bunuri și servicii fiind denumită aderent. Instituția financiară se angajează să se ocupe de creanțele clienților și să gestioneze contabilitatea debitorului în schimbul unei taxe. În contractul de factoring instituția financiară care preia creditul nu-și asumă plata creanței, în cazul în care firma datornică nu este în măsură să-și îndeplinească obligațiile financiare.
Factoring tradițional – factorul achită facturile de îndată ce intră în posesia facturilor
Factoring la scadență – factorul plătește facturile la momentul scadenței lor
Factoring fără notificare – factorul acționează ca un mandatar și nu suportă riscul neplății facturii
Factoring cu regres – riscul de neachitarea al debitorului cedat aparține aderentului. În cazul în care debitorul nu achită suma datorată, factorul are drept de regres asupra aderentului.
Factoring fără regres – riscul de neachitarea al debitorului cedat este transferat factorului. În cazul în care debitorul nu plătește suma datorată, factorul este responsabil de recuperarea plății, fără a implica aderentul.
< Vezi alți termeni bursieri
Abonează-te la newsletterul nostru pentru a primi zilnic informații cu privire la evenimentele care influențează piețele de capital, analize și articole de specialitate.
This will close in 0 seconds