Ce este leasing?

Leasing – contract prin care o entitate împrumută bunurile altei entități și face plăți regulate (redevențe, rate de leasing) în schimbul utilizării bunurilor. Aceste tipuri de contracte sunt legale, conțin obligațiile celor două părți și nerespectarea acestora duce la consecințe pentru ambele entități.

Câte tipuri de leasing există?

Există două tipuri de leasing: operațional și financiar.
1. Leasingul operațional permite utilizarea unui activ, dar nu oferă titlu de proprietate asupra acestuia. În contractul de leasing operațional pot fi incluse, de obicei, bunurile cu o durată de utilizare îndelungată precum utilaje, autovehicule etc. În momentul încheierii contractului de leasing operațional, beneficiarul produsului poate reînnoi contractul, poate să achiziționeze echipamentul închiriat sau poate returna echipamentul.
2. Leasingul financiar menține dreptul asupra activului societății care îl deține până la plata integrală a bunului, când utilizatorul acestuia intră în posesia lui.

Ce este levier financiar?

Levier financiar înseamnă utilizarea unei sume de bani împrumutate pentru a crește randamentul potențial al unei investiții. Investitorii folosesc această strategie cu scopul multiplicări puterii de cumpărare pe piață. Pe același principiu, companiile utilizează efectul de levier pentru a-și finanța activele, adică în loc să emită acțiuni pentru a obține capital, acestea pot utiliza datoriile pentru a investi în operațiuni comerciale, asta pentru a încerca să crească valoarea acționarilor. Utilizarea în exces a efectului de levier poate avea consecințe grave, unii chiar susțin că acesta a jucat un rol în criza financiară globală din 2008.

Ce reprezintă termenul de lichidare?

Termenul de lichidare este procesul de încheiere a activității unei întreprinderi, prin care are loc distribuirea activelor. Acest proces este demarat în momentul insolvenței unei companii, adică atunci când aceasta nu mai este capabilă să își achite obligațiile. După încheierea activității companiei în cauză, activele sunt distribuite acționarilor sau creditorilor, cu scopul achitării datoriilor.

De asemenea, termenul de lichidare se poate referi la vânzarea bunurilor cu performanțe slabe la un preț mai mic decât costul pentru întreprindere sau la un preț mai mic decât cel dorit de întreprindere.

Ce este NASDAQ?

NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotations) este o bursă electronică din Statele Unite ale Americii, unde sunt listate undeva la 3.200 de companii. NASDAQ-100 este un indice bursier reprezentativ al acestei burse și a fost lansat în anul 1985. Acesta cuprinde primele 100 cele mai tranzacționate companii de la bursa NASDAQ.

Ce alți indici NASDAQ există?

NASDAQ:

• Bank Index: companii din sectorul bancar
• Biotechnology Index: companii medicale și farmaceutice
• Computer Index: companii care dezvoltă software și hardware pentru calculatoare
• Financial Index: companii din sectorul financiar, cu excepția băncilor și companiilor de asigurare
• Industrial Index: companii industriale
• Insurance Index: companii de asigurare
• Telecommunications Index: companii din sectorul telecomunicațiilor.

Ce este un ordin de plată?

Un ordin de plată (OP) este un document prin care titularul unui cont instruiește banca să facă un transfer bancar în contul unui beneficiar. Suma transferată trebuie să fie cel puțin egală cu suma din contul plătitorului.

Cum arată un ordin de plată?

Ordinul de plată poate fi electronic sau pe suport hârtie și poate fi anulat înainte de acceptul băncii-destinatar. Acesta circulă direct între băncile implicate. Circuitul unui ordin de plată este următorul: emitere – recepție – autentificare – acceptare – refuz – executare.

Care sunt elementele unui ordin de plată?

Când vorbim de elementele unui ordin de plată ne referim la participanții în circuitul OP-ului, care sunt: emitentul – emite ordinul de plată, în baza unui cont deschis la bancă; beneficiarul – cel care este desemnat prin OP să primească suma de bani; banca emitentului – banca la care are cont emitentul și căreia i se adresează OP-ul și banca destinatarului – cea care primește OP-ul în numele destinatarului.

Ce sunt investițiile pasive?

Prin investițiile pasive, investitorii urmăresc să facă profit, pe termen lung. Strategia investițiilor pe termen lung este cunoscută și sub denumirea de buy and hold. Această strategie presupune limitarea numărului de tranzacții și ignorarea fluctuațiilor pieței pe termen scurt. Investitorii care abordează acest tipar investițional au încredere în viitoarele rezultate pozitive ale pieței.

Cum funcționează investițiile pasive?

Investitorii pasivi cumpără acțiuni ale unei sau a mai multor companii și le păstrează pentru o perioadă îndelungată, cu gândul că acestea vor performa, nu realizează tranzacții pentru a limita comisioanele și nu se lasă influențați de evenimentele care aduc volatilitate în piețe.

Ce înseamnă oligopol?

Un oligopol este o structură de piață în care un număr redus de companii se influențează direct una pe cealaltă, acestea dominând piața în cauză. Oligopolul restricționează producția și prețurile, cu scopul obținerii de profituri mai mari decât media pieței. Printre factorii care contribuie la dizolvarea oligopolurilor se numără cei economici, cei tehnologici și cei juridici.

Politicile guvernamentale pot încuraja sau, dimpotrivă, descuraja practicile de oligopol, iar companiile din economiile mixte caută adesea aprobarea guvernului pentru a găsi modalități de a limita concurența.

Ce sunt, mai exact, oligopolurile?

De-a lungul timpului companiile producătoare de oțel, companiile petroliere, producătorii de anvelope, lanțurile de magazine alimentare și chiar operatorii de telefonie mobilă au reprezentat oligopoluri. Un oligopol poate bloca intrarea pe piață a companiilor concurente sau poate chiar crește prețurile, acest lucru fiind în dezavantajul consumatorilor.

Ce este auditul?

Auditul este un termen care denotă analiza profesională a unei informații cu scopul exprimării unei opinii raportate la un criteriu de calitate.

Cum poate fi clasificat auditul?

Auditul statuar reprezintă auditul situațiilor financiare precum bilanț, situația fluxurilor de trezorerie, situația capitalurilor proprii, cont de profit și pierdere și note explicative.

Auditul intern constituie examinarea obiectivă a tuturor activităților generale ale întreprinderii pentru a evalua procesele de gestionare a riscurilor, managementul proceselor și de conducere.

Scopul este de a îmbunătăți activitatea întreprinderii, iar obiectivele principale sunt: examinarea conformității activităților din compania audiată cu politicile și managementul acesteia, în temeiul legislației, verificarea gradului de adecvare și punerea în practică a controalelor în vederea creșterii eficienței, evaluarea informațiilor necesare conducerii pentru a înțelege și cunoaște realitatea din societate, identificarea metodelor de prevenire a fraudelor și protejarea activelor bilanțiere și extra bilanțiere.

Auditul extern este efectuat fie în baza unui contract încheiat cu societatea de către un auditor contractual, fie de către un auditor statuar desemnat de AGA.

Ce este contabilitatea?

Contabilitatea este procesul de înregistrare sistematic și cronologic a tranzacțiilor financiare aferente unei afaceri care măsoară succesul unei companii.

Situațiile financiare utilizate în contabilitate reprezintă un sumar al tranzacțiilor financiare pe o perioadă de contabilitate, sintetizând operațiunile companiei, poziția financiară și fluxurile de numerar.

Gestionarea contabilității poate fi efectuată de un agent de contabilitate sau de un contabil, sau de departamente financiare.

În România, contabilitatea este ținută în limba română și în moneda națională, iar cea în valută este ținută atât în moneda națională, cât și în valută. Funcțiile contabilității sunt: funcția de informare, funcția de înregistrare si prelucrare a datelor, funcția juridică, funcția previzională, funcția de control gestionar.

Cum poate fi clasificată?

Contabilitatea financiară este o ramură a contabilității care implică un proces de înregistrare și sintetizare a tranzacțiilor și operațiilor ce influențează patrimoniul agenților economici utilizând o serie de principii contabile stabilite.

Datele financiare privind cheltuielile, activele, veniturile, pasivele și capitalurile proprii constituie situațiile financiare utilizare în contabilitatea financiară.

În contul de profit și pierdere veniturile și cheltuielile sunt raportate, contabilizate și conțin aproape tot. În schimb, în bilanț sunt raportate activele, datoriile și conturile de capitaluri proprii.

Contabilitatea primară este una dintre funcțiile cheie pentru afacere și se referă la întocmirea și înregistrarea actelor (chitanțe, ordine de plată, dispoziții de încasare/ plată către casierie, întocmirea registrului de casă a notelor de intrare recepție, a bonurilor de consum și a deconturilor de cheltuieli, cecuri, foi de vărsământ) care rezultă în urma situațiilor financiare.

Situațiile financiare care sintetizează tranzacțiile unei companii mari, poziția financiară și fluxurile de numerar pentru o perioadă anume sunt rapoarte succinte și au la bază mii de operațiuni financiare individuale.

Ce este un fond de investiții?

Un fond de investiții este un fond ce are scopul de a aduna capitalul investitorilor și de a investi acest capital în mod colectiv într-un portofoliu de instrumente financiare, cum ar fi acțiuni, obligațiuni și alte titluri de valoare. De asemenea, sunt importante pentru că facilitează acumularea de economii personale fie pentru investiții majore, fie pentru pensionare.

Cum poate fi clasificat?

Fondul de investiții poate fi clasificat în: fond de investiții deschis sau fond de investiții închis.

Fondul de investiții deschis este o modalitate de investiții colective ce se bazează pe un drept contractual, iar succesul se datorează expertizei și experienței societății care îl gestionează. O caracteristică a acestor fonduri este emiterea constantă de unități, prin urmare atunci când un investitor depune banii într-un fond de investiții deschis are loc o emitere de unități.

Numărul de unități emise înmulțit cu prețul de unitate reprezintă valoarea de bază a activelor unui fond de investiții deschis. De asemenea, este nevoie să se diminueze și comisioanele de administrare, comisioanele de tranzacționare și/sau alte costuri care sunt asociate.

Fondul de investiții închis este un model de investiții colective, dar care are la bază emiterea unui număr fix de acțiuni ce nu pot fi rambursate din fond. Fondurile închise pot fi cumpărate și vândute pe bursă având un administrator care monitorizează portofoliul și cumpără și vinde active deținute.

Piața este factorul ce influențează prețul pe acțiune și poate fi de cele mai multe ori diferit față de valoarea activului net pe acțiunea investițiilor deținute de fond.

Ce este evaziunea fiscală?

Evaziunea fiscală are loc atunci când se evită în mod deliberat plata unei obligații fiscale de către o persoană sau o entitate, veniturile, profiturile sau câștigurile fiind declarate ca fiind mult mai mici sau se supraevaluează deducerile.

Care sunt formele evaziunii fiscale?

Ca o formă de neconformitate fiscală poate fi percepută atât declararea nereală, cât și nedeclararea. O serie de factori, precum suma de bani pe care o persoană sau o companie o deține influențează nivelul evaziunii fiscale, acest nivel este influențat și de eficiența administrației fiscale.

Evaziunea fiscală implică acuzații penale și pedepse substanțiale pentru cei care încalcă. De asemenea, administrațiile fiscale utilizează metode pentru a reduce nivelul de evaziune.

Formele evaziunii fiscale frauduloase pot fi:

• ținerea evidenței contabile false
• întocmirea de declarații fiscale false în cazul în care cu bună știință nu sunt menționate decât o parte din veniturile realizate
• distrugerea actelor care pot contribui la stabilirea adevărului cu privire la livrările de mărfuri
• întocmirea de documente de plată fictive
• falsificarea declarațiilor vamale la importul sau exportul de bunuri
• modificarea fără justificare a prețurilor de aprovizionare și a costurilor de transport și depozitare
• modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite.