Randamentul este câștigul unei investiții exprimat în procente, într-o anumită perioadă de timp. Randamentul poate fi calculat pe baza valorii investite, valorii de piață a portofoliului sau asupra unei valori nominale a unui instrument financiar

• Randamentul total este alcătuit din două elemente: modificările prețului acțiunilor și dividendele plătite acționarilor în perioada măsurată.
• Randamentul dividendului reprezintă valoarea dividendului, ca unitate procentuală, din prețul acțiunilor la un anumit moment – pentru a arăta ce venit generează acesta. Pentru a afla randamentul dividendului se utilizează dividendul brut.
• Randamentul anualizat – exprimă profiturile realizate pe durata unui an. Procesul prin care se calculează este unul complex și se utilizează media geometrică.

RSI – (Relative Strength Index) este un indicator de momentum al analizei tehnice bursiere care măsoară și simplifică mișcarea prețurilor. Acesta identifică momentul în care acțiunile sunt supracumpărate sau supravândute. Acestea oferă semnale de intrare și ieșire. Acestea servește atât ca instrument de confirmare, cât și ca semnal de inversare timpurie care este confirmat de alte semne tehnice.

Opțiuni – sunt instrumente financiare derivate pe care investitorii le folosesc pentru reducerea riscurilor sau pentru a specula mișcarea prețului activului suport. Un aspect pozitiv al opțiunilor este că acestea oferă deținătorului dreptul de a beneficia în urma mișcărilor favorabile ale prețului activului de referință.

După tipul lor, opțiunile pot fi:

Opțiuni Call – oferă cumpărătorului opțiunii dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra activul suport (de ex: o acțiune) la un preț pre-stabilit (preț de exercitare), la o anumită dată sau până la această dată.

Opțiuni Put – oferă cumpărătorului opțiunii dreptul, dar nu și obligația, de a vinde activul suport (de ex: o acțiune) la un preț pre-stabilit (preț de exercitare), o anumită dată sau până la această dată.

Pentru acest drept, cumpărătorul opțiunii plătește o sumă de bani vânzătorului denumită primă.

Opțiunile pot fi:

• Out-of-the-Money: opțiunea nu oferă profit;
• In-the-Money: dacă opțiunea ar fi exercitată imediat, ar oferi profit;
• At-the-Money: prețul de exercitare al opțiunii este la același nivel cu cel al activului de referință.

Oferta publică de preluare  este  o ofertă publică obligatorie sau voluntară, cu excepția unei oferte făcute de însăși societatea în cauză, adresată deținătorilor de valori mobiliare ale unei societăți, pentru achiziționarea tuturor acestor valori mobiliare sau a unei părți dintre ele, care survine în urma sau are ca scop dobândirea a mai mult de 33% din drepturile de vot asupra societății, în conformitate cu legislația aplicabilă.

Legea prevede un nivel minim sub care nu poate fi stabilit prețul în ofertele publice de preluare.

Oferta publică de cumpărare este oferta unei persoane sau a unui grup de persoane care acționează în mod concertat în legătură cu un emitent (Ofertantul) de a cumpăra valori mobiliare omogene (de același fel și emise de către același emitent) și care este adresată tuturor deținătorilor acestora. Aceasta trebuie să fie comunicată astfel încât să asigure tuturor deținătorilor accesul egal la informația privind Oferta, trebuie derulată în baza unui Document de ofertă aprobat de către ASF și printr-un intermediar autorizat.

Putem vorbi despre ofertă publică inițială doar în cazul unei companii nelistate, care, în urma ofertei, se listează la bursă. Când o companie nelistată oferă pe piață acțiuni nou-emise în cadrul unei majorări de capital social, aceasta este o ofertă publică inițială primară. Când oferta publică de acțiuni emise de o companie nelistată aparține acționarilor actuali care decid să vândă o parte din propriile lor acțiuni către public, se realizează o ofertă publică inițială secundară. Oferta publică inițială este, deci, o primă fază a listării la bursă, fiind urmată de admiterea efectivă la tranzacționare a acțiunilor companiei emitente.

O ofertă publică poate fi de cumpărare sau de vânzare. Ofertantul (persoana care inițiază o ofertă)  este persoana fizică sau entitatea legală care oferă valori mobiliare publicului sau se oferă să cumpere valori mobiliare. Ofertantul în ofertele publice de cumpărare poate fi un grup de persoane care acționează în mod concertat în relație cu emitentul valorilor mobiliare.

Ofertă de valori mobiliare este comunicarea adresată unor persoane, făcută sub orice formă și prin orice mijloace, care prezintă informații suficiente despre termenii ofertei și despre valorile mobiliare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la cumpărarea sau subscrierea respectivelor valori mobiliare.

Dacă oferta se adresează pieței întregi și poate participa un număr nelimitat de investitori, oferta este publică și se poate derula exclusiv în baza unui Prospect de ofertă aprobat de către ASF și prin orice broker participant la piața de capital. Dacă la ofertă pot participa cel mult 149 investitori printr-un intermediar financiar sau un consorțiu de intermediari, aceasta poartă denumirea de plasament privat și nu este obligatoriu să se deruleze în baza unui Prospect aprobat de către ASF.

Conform reglementărilor Mifid II, un operator de piață înseamnă una sau mai multe persoane care administrează și/sau operează activitatea unei piețe reglementate și care poate fi însăși piața reglementată.

Pentru a funcţiona legal, un operator de piaţă are obligația să solicite A.S.F. autorizaţia de funcţionare în vederea organizării şi administrării pieţelor reglementate de instrumente financiare. A.S.F. nu poate acorda autorizaţia unui operator de piaţă, dacă acesta nu dispune de capital social, respectiv capital iniţial, care să reprezinte echivalentul în lei a cel puţin 5 milioane euro, calculat la cursul de referinţă comunicat de Banca Naţională a României la data depunerii cererii. Activitatea de administrare a pieţelor reglementate/SMT/SOT se realizează cu respectarea cerinţelor impuse de Legea nr. 126/2018, de Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi de Regulamentul delegat (UE) nr. 2017/584 al Comisiei din 14 iulie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare în care sunt precizate cerinţele organizatorice pentru locurile de tranzacţionare, denumit în continuare Regulamentul delegat (UE) nr. 2017/584.

Operatorul de piață din România este Bursa de Valori București.

KIID (Key Investor Information Document) este un document întâlnit în cazul fondurilor de investiții, fie ele tranzacționabile pe o piață sau nu, menit să ofere investitorilor o imagine de ansamblu transparentă și succintă asupra fondurilor, într-un format standardizat.

Documentul include informații importante despre fond pentru a determina dacă acesta se aliniază cu obiectivele, orizontul de timp și toleranța la risc a investitorului. Secțiunile unui KIID sunt:

• Obiectivele și politica de investiții
• Profilul de risc
• Taxe sau cheltuieli aferente fondului
• Performanța trecută
• Informații practice, precum date de contact.

KIID-ul este o măsură de protecție a investitorilor introdusă de Comisia Europeană și una dintre cerințele cheie de reglementare pentru fondurile de investiții din Europa. Solicitarea unui investitor din Europa de a participa la un un fond de investiții nu poate fi procesată fără o confirmare că a primit și citit KIID-ul respectivului fond. Diferențele legislative dintre Europa și SUA pun dificultăți administratorilor de fonduri din SUA să realizeze un KIID pentru fondurile lor, iar piața europeană nu era suficient de semnificativă pentru a-și justifica eforturile necesare implementării reglementărilor europene. Prin urmare, fondurile de investiții sau ETF-urile din SUA nu au un KIID și nu pot fi oferite investitorilor europeni.

Insider trading este activitatea de tranzacționare a unor instrumente financiare, precum acțiuni sau obligațiuni, pe baza unor materiale sau informații privilegiate, care nu au fost încă aduse la cunoștința publicului larg. Această activitate este ilegală în multe jurisdicții, inclusiv în România, deoarece o persoană care deține informații privilegiate poate obține câștiguri semnificative, sau evita eventuale pierderi, spre deosebire de un investitor obișnuit.

Definiția unui insider poate varia de la o jurisdicție la alta, și poate include și persoane apropiate precum membrii familiei sau parteneri de afaceri al persoanei care deține informațiile privilegiate.

Conform reglementărilor aplicabile, persoanele care dețin informații privilegiate (de ex: directorii companiilor listate) nu au voie să efectueze nicio tranzacție, în nume propriu sau prin intermediul unui terț, cu acțiunile vizate în timpul unei perioade de 30 de zile înainte de anunțul unui raport financiar.

Active imobilizate sunt acele active ale unei companii deținute pentru o perioadă mai mare de un an. Pentru a fi recunoscute în situațiile financiare, activele imobilizate trebuie să poată contribuii la beneficiile viitoare ale companiei și să poată fi evaluate la un cost credibil. În contabilitate, imobilizările sunt clasificate astfel:

• Corporale: active materiale (construcții, terenuri, mașinării, avansuri etc.)
• Necorporale: active nemateriale (cheltuieli de constituire, licențe, brevete, fondul comercial etc.)
• Financiare: drepturile în capitalurile altor entități (acțiuni, împrumuturi acordate, investiții etc.)

Norul Ichimoku este o colecție de indicatori tehnici care arată nivelurile de suport și de rezistență, precum și impulsul și direcția tendinței. Norul arată aceste aspecte prin luarea mai multor medii și reprezentarea lor pe un grafic. Aceste cifre încearcă să prevadă unde ar putea găsi prețul suport sau rezistență în viitor.