Ce este profitul operațional (EBIT)?

Profitul operațional este un indicator economic care măsoară nivelul profitului unei companii ce rezultă din activitatea sa de bază, cea de exploatare. Profitul operațional este cunoscut ca fiind profitul înainte de dobânzi și de impozite sau EBIT (Earnings Before Interest and Taxes).

EBIT se calculează ca diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale ale unei companii, fără a lua în considerare dobânzile și impozitele. Profitul operațional nu include profiturile/pierderile realizate din activitățile financiare și extraordinare.

EBIT = EBITDA – Cheltuielile cu amortizarea și cu deprecierea

Ce este EBITDA?

EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciaton and Amortization) este profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare. Acest indice poate fi înșelător, deoarece elimină costul investițiilor de capital, precum imobilizările corporale și echipamentele.

Cu toate că nu este obligatoriu pentru o companie să dezvăluie EBITDA, valoarea acestui indicator poate fi calculată pe baza datelor cunoscute din situațiile financiare ale unei companii. Cifrele privind câștigurile, impozitele și dobânzile se găsesc în contul de profit și de pierdere, în timp ce cifrele de amortizare și depreciere se găsesc în mod normal în notele explicative sau în situația fluxului de numerar.

Cum se calculează EBITDA?

EBITDA = Profit Net + Cheltuieli cu dobânda + Cheltuieli cu impozitele + Cheltuielile cu amortizarea și cu deprecierea

Acest indicator se poate calcula și sub formă de procent, adică: EBITDA/cifra de afaceri x 100 pentru a identifica cele mai eficiente companii dintr-o industrie/ramură de activitate.

Trebuie menționat că în structura acestui indicator se utilizează atât termenul depreciere, cât și amortizare, care, conform standardelor internaționale, vizează două lucruri diferite:

• deprecierea se referă la imobilizări corporale;
• amortizarea se referă la imobilizări necorporale.

În ce context se utilizează EBITDA?

• Investitorii urmăresc variațiile acestui indicator, deoarece creșterile semnifică îmbunătățirea profitabilității de-a lungul unei perioade de timp;
• Este utilizat pentru a estima valoarea de piață a unei companii, premergător achiziționării acesteia de către o altă companie;
• Având în vedere că acest indice nu ține cont de cheltuielile fixe sau de capitalul de lucru, trebuie urmărit cu atenție și utilizat cu precauție.

Datorii/EBITDA

Rata Datorii/EBITDA este una din cele mai folosite metode financiare, de către agențiile de rating, cum ar fi Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch Ratings. Cu ajutorul raportului este evaluat riscul de neplată al unei companii. Atunci când raportul dintre datorie și EBITDA este ridicat, agențiile tind să scadă ratingurile unei companii, deoarece acesta indică un grad de îndatorare mare și compania ar putea avea dificultății în a-și onora datoriile. Pe de altă parte, un raport datorie/EBITDA scăzut indică contrariul: că o societate își poate achita datoriile și este mai probabil să primească un rating mai mare.

Abonează-te la Newsletterul Goldring pentru că îți punem mereu la dispoziție noi articole de educație financiară!

Diversificarea portofoliului – Definiție

Realitatea zilelor noastre ne arată că diversificarea este un termen uitat, investitorii actuali nu mai țin cont de sfaturile marilor investitori ca Benjamin Graham sau Warren Buffett și caută formula îmbogățirii rapide, investind în active riscante, cu creșteri spectaculoase pe termen scurt.

Diversificarea este o strategie de investiții care are în vedere reducerea riscului investițional printr-o alocare de active și este în concordanță cu toleranța la risc, cu profilul investițional și cu obiectivele personale ale investitorilor. Diversificarea se fundamentează pe faptul că diversele active au performanțe diferite în condiții economice și de piață diferite.

Procesul de diversificare înseamnă investiția în minim 2 clase de active și, în cazul în care este posibil, variația și în interiorul claselor de active. De exemplu, dacă alegem să investim în acțiuni individuale, atunci este recomandat să achiziționăm societăți diverse, din mai multe sectoare de activitate, din mai multe regiuni geografice (țări, continente). Diversificând regiunile geografice în care investim, ne protejăm investițiile și față de riscurile valutare.

Înaintea construirii unui portofoliu diversificat este important să ne cunoaștem profilul, din care aflăm toleranța noastră la risc și tipul de investitor care ne descrie. Mai jos ți-am pregătit o listă cu categoriile de investitori și nivelul de risc la care se expune fiecare, pentru a te ajuta să te identifici cu trăsăturile unui tipar investițional.

Tipuri de investitori

1. Defensiv: vizează protejarea capitalului – Nivel de risc foarte scăzut.

Obiectivul principal investițional este de a păstra capitalul sau valoarea capitalului investit. Dorința este de a câștiga un flux de venituri previzibil. Ca investitor defensiv consideri mai sigur să investești în produse cu scadențe fixe și rentabilitate prestabilită, în timp ce creșterea averii sau a capitalului este de importanță secundară. Ești dispus să îți asumi riscuri limitate, de obicei, într-un orizont de timp scurt investițional.

2. Conservator: vizează creșterea graduală a capitalului – Nivel de risc scăzut.

Principalul scop investițional este de a obține un venit relativ stabil și moderat. Ești dispus să îți asumi un nivel moderat de risc și urmărești generarea unei creșteri graduale a averii pe termen lung.

3. Echilibrat: vizează echilibrul între risc și rentabilitate

Scopul principal este creșterea capitalului pe termen lung. Cauți randamente relativ stabile, dar nu te deranjează asumarea unor riscuri moderate.

4. Dinamic: vizează un potențial de creștere pe termen lung.

Urmărești creșterea averii pe termen lung. Ești dispus să-ți asumi mai multe riscuri deoarece vrei profituri mai mari. Ești conștient că acțiunile pot fluctua pe termen scurt, dar o consideri o scădere temporară a investiției ca o oportunitate de cumpărare.

5. Agresiv: vizează creșterea pe termen lung.

Generarea câștigurilor de capital este prioritară. Nu îți este teamă de speculații sau de investiții în sectoare economice riscante. Consideri că o scădere temporară a pieței reprezintă o oportunitate de cumpărare.

Corelația risc – randament

După ce te încadrezi într-un profil de investitor, urmează familiarizarea cu clasele de active și corelația risc – randament. Riscurile sunt direct corelate cu randamentele, deci cu cât cresc riscurile, crește și posibilitatea de obținere a unor randamente superioare.

Alocarea de active pentru un portofoliu diversificat

După fazele de autocunoaștere și familiarizare cu clasele de active și cu riscurile și randamentele asociate acestora, te poți concentra pe construirea unui portofoliu diversificat.

Recomandările specialiștilor referitoare la alocarea activelor într-un portofoliu diversificat, ținând cont de tipul de investitor, sunt următoarele:

1. Pentru investitorii defensivi se recomandă un portofoliu cu 90% depozite bancare și titluri de stat, 5% fonduri mutuale/ETF de obligațiuni și 5% fonduri mutuale/ETF de acțiuni.
2. Pentru un investitor conservator se recomandă un portofoliu format din 70% depozite bancare și titluri de stat, 20% fonduri mutuale/ETF de obligațiuni și 10% fonduri mutuale/ETF de acțiuni.
3. Pentru investitorul echilibrat se recomandă un portofoliu format din 20% depozite bancare și titluri de stat, 40% fonduri mutuale/ETF de obligațiuni și 40% fonduri mutuale/ETF de acțiuni.
4. Pentru un investitor dinamic se recomandă un portofoliu format din 10% depozite bancare și titluri de stat, 35% obligațiuni și 55% acțiuni.
5. Pentru investitorii agresivi se recomandă un portofoliu format din 5% depozite bancare, 5% obligațiuni, 60% acțiuni, 15% mărfuri și 15% forex/crypto.

Diversificarea este o modalitate de protecție a portofoliului de active, însă una din cele mai utilizate metode de protecție a capitalului este hedgingul. Acesta constă în angajarea unei poziții, pe piața futures, diametral opusă față de cea de pe piața spot.

Portofolii recomandate de investitorii celebri

În cartea lui Tony Robbins „Banii – Stăpânește jocul”, doi dintre cei mai mari investitori ai tuturor timpurilor ne oferă recomandările lor privind portofoliile diversificate.

Warren Buffett propune un portofoliu numit Golden Butterfly, compus din următoarele clase de active: 20% ETF S&P 500, 20% ETF acțiuni small cap SUA, 20% titluri de stat americane pe termen lung, 20% titluri de stat americane pe termen scurt și 20% aur. Acest portofoliu a avut o creștere medie anualizată din 1978 de 9,74%.

Ray Dalio propune portofoliul denumit All Season compus din: 30% ETF S&P 500, 40% titluri de stat americane pe termen lung, 15% titluri de stat americane pe termen mediu, 7,5% aur și 7,5% mărfuri.

Cum te poate ajuta GOLDRING?

După parcurgerea etapelor de autocunoaștere, studiul claselor de active și creionarea unei strategii de investiții, Goldring vine în ajutorul tău, oferindu-ți posibilitatea de a deschide un cont 100% online, comisioane reduse, acces la o mare diversitate de instrumente financiare (acțiuni, obligațiuni, ETF-uri sau produse structurate) de la Bursa de Valori București și de pe marile piețe internaționale din America de Nord, Europa și Asia, platforme de tranzacționare web și mobile, dar și acces la plasamentele private intermediate.

Deschide-ți chiar acum un cont de investiții!

Operațiunea de hedging este una din cele mai utilizate metode de protecție a capitalului. Această operațiune de acoperire a riscurilor presupune angajarea unei poziții pe piața futures (long sau short), diametral opusă cu cea de pe piața spot. Hedgingul este o asigurare contra riscului de volatilitate a prețurilor.

Fondul de hedging (hedge fund)

Este un fond de investiții speculativ care investește într-o varietate de active. Adesea folosește tehnici complexe de construcție a portofoliilor și de gestionare a riscurilor. Acesta este administrat de o societate de administrare a investițiilor. Fondurile de hedging sunt, în general, diferite de fondurile mutuale fiind puse la dispoziție doar anumitor investitori calificați sau instituționali. Nu pot fi oferite publicului larg.

Denumirea de “fond de hedging” (to hedge = a acoperi) provine de la faptul că, adesea, aceste fonduri utilizează strategiile long și short pentru acoperirea riscului de piață (long/short este o strategie de investiții în acțiuni care mizează pe creșterea sau pe scăderea acestora in viitor). Deși fondul de hedging există de mai multe decenii, în special pe piața americană, acestea s-au dezvoltat din ce în ce mai mult o dată cu creșterea complexității strategiilor investiționale. În prezent, aceste fonduri administrează peste 3.000 mld de dolari.

Strategii de hedging

Strategia de tip Long Hedge se aplică împotriva creșterii prețului produselor sau a creșterii cursului valutei care se doresc a fi cumpărate.

Strategia de tip Short Hedge se aplică împotriva scăderii prețului produselor care se doresc a fi vândute sau împotriva deprecierii valutei care urmează a fi încasată.

Prin operațiunile de hedging te protejezi împotriva riscului valutar, a corecțiilor de pe piața bursieră, dar și a volatilității prețului materiilor prime. Acestea au și un cost care este reprezentat de plata unei prime sau a unei marje pentru achiziționarea contractelor futures.

Cine poate folosi hedging-ul?

Hedgingul poate fi folosit atât de companii cât și de persoanele fizice și este de două feluri: valutar și de portofoliu.

Hedgingul valutar

Este folosit atât de companiile importatoare cât și de cele exportatoare. Prin hedging se protejează împotriva deprecierii monedei naționale care afectează negativ plățile externe ale importatorilor, iar aprecierea acesteia influențează negativ încasările externe ale exportatorilor. Între momentul încheierii tranzacției și plata efectivă, volatilitatea cursului valutar poate afecta profitabilitatea societăților.

Hedgingul valutar presupune angajarea unei poziții pe piața futures opusă față de poziția deținută pe piața cash (spot) pentru a înlocui temporar o tranzacție care urmează să fie făcută pe piață cash (spot), ca protecție împotriva riscului ca prețul să aibă o evoluție nefavorabilă pe piața cash. Cei care fac hedging prin achiziționarea de contracte futures cu valoarea egală cu suma tranzacției valutare pe care doresc să o facă în viitor, se asigură practic de fixarea cursului de schimb la valoarea dorită. În schimbul acestei asigurări se va plăti o primă care reprezintă valoarea contractelor futures.

Hedgingul de portofoliu

Reprezintă acțiunea de protejare a portofoliului împotriva unor evoluții nefavorabile ale activelor deținute. Hedgingul te poate proteja atunci când valoarea activelor pe care le deții se depreciază, iar tu nu vrei să renunți la ele. În această situație, poți înregistra profitul de pe piața spot vânzând cantitatea echivalentă pe piața futures. În felul acesta, îți conservi valoarea capitalului investit în timpul perioadelor de corecție a prețurilor.

Warren Buffett, al doilea cel mai bogat om din lume în anul 2017, spunea că: ,,Gândește-te la bani ca la un joc pe care îl ai de jucat multă vreme de acum încolo”. O viziune pe termen lung a banilor este esențială, iar riscul de a pierde bani poate fi minimizat sau chiar evitat.

Pe lângă hedging, diversificarea este o modalitate aleasă de foarte mulți investitori pentru a-și proteja portofoliul de active. Aceasta se bazează pe principiul „Nu-ți pune toate ouăle în același coș!”

Îți dorești să investești, însă nu știi cât de intuitivă este platforma de tranzacționare și îți este teamă să nu pierzi bani din greșeli de utilizare ale acesteia?

Poți testa acum strategiile de hedging și nu doar, deschizând un cont demo de tranzacționare Goldring. Învață și tu să investești fără riscuri alături de Goldring!

Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt vândute și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și operațiunile care susțin aceste procese.

Numele mai uzual al pieței de capital este bursa. În România acesta se numește Bursa de Valori București, iar în SUA New York Stock Exchange și Nasdaq sunt cele mai importante și cele mai populare. Atunci când se are în vedere emiterea valorilor mobiliare sau achiziționarea acestora, piața de capital se împarte în piață primară și secundară.

Piața de capital primară

Este acel segment unde se emit valori mobiliare și se realizează distribuirea lor primară, adică vânzarea pentru prima dată. Pe această piață, mobilizarea fondurilor are loc prin prospect, prin plasament privat sau prin drepturi de subscriere. În cadrul pieței primare, valorile mobiliare circulă numai prin ofertă publică.

Piața de capital secundară

Este acel segment unde se tranzacționează valori mobiliare emise și puse în circulație. Operațiunile se desfășoară în anumite condiții și doar prin intermediul firmelor de brokeraj, denumite legal societăți de servicii de investiții financiare (SSIF), precum Goldring. Acestea sunt autorizate și reglementate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care asigură un climat investițional sănătos și sigur.

Participanții la piața de capital din România sunt:

• Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)
• Banca Națională a României
• Operatori de piață
• Depozitarul Central
• Fondul de compensare a investitorilor
• Emitenți
• Organisme de plasament colectiv
• Societăți de Servicii de Investiții financiare – SSIF
• Consultanță de investiții
• Organisme de formare profesională

Pe piața de capital poți tranzacționa următoarele instrumente financiare:

• Acțiuni
• Obligațiuni
• Titluri de stat
• ETF-uri
• Instrumente financiare derivate

Principalele riscuri ale participanților la piața de capital sunt:

• riscul de piață, care se referă la modificarea nefavorabilă a prețului sau a valorii activului;
• riscul de lichiditate survine atunci când piața nu are capacitatea de a tranzacționa orice cantitate de activ fără a avea un impact negativ asupra prețului activului;
• riscul de contrapartidă apare atunci când unul dintre partenerii din tranzacție s-ar putea să nu-și onoreze obligațiile contractuale;
• riscul politic și de țară se referă la stabilitatea economică și socială a țării;
• riscul ratei de schimb valutar se referă la evoluția cursului de schimb;
• riscul de hedging se manifestă atunci când nu se reușește o protecție satisfăcătoare pentru expunerea la risc;
• riscul ratei dobânzii. Modificările ratei dobânzilor au un impact direct asupra sumelor de plătit sau de primit;
• riscul operațional este riscul care se referă funcționarea unei întreprinderi sau a unei afaceri.

Chiar dacă piața de capital are fluctuații pe termen lung, aceasta oferă randamente superioare multor clase de active. Indicele S&P 500, care urmărește cele mai mari 500 de companii din SUA, a oferit un randament mediu anual de 9,04% în perioada 1871-2019. Indicele BET, însumând cei mai mari emitenți prezenți pe bursa locală, a avut un randament mediu anual, în perioada 1997-2020, de 14,8% în lei, iar, având în vedere deprecierea RON vs USD, randamentul în USD a fost de 8,8%.

Investițiile în piața de capital au o multitudine de avantaje. Una din ele este că prin intermediul instrumentelor oferite spre tranzacționare îți poți crea un portofoliu diversificat. Un alt avantaj al pieței de capital este lichiditatea, instrumentele deținute se pot monetiza cu ușurință. Și poate cel mai important avantaj pentru un investitor sunt randamentele oferite. Între 1919 și 2019, randamentul mediu anual al pieței bursiere din SUA a fost de aproximativ 9,4%, ceea ce înseamnă că 100 USD investiți în 1919 ar fi valorat peste 552.000 USD în 2019.

Cum devii investitor?

Deschiderea unui cont de tranzacționare la un broker autorizat se poate face acum online în 5 minute prin intermediul telefonului mobil de AICI.

Dacă vrei să te familiarizezi mai întâi cu piețele de capital fără să-ți riști banii, o poți face testând un Cont Demo. Nu uita să te abonezi la Newsletterul Goldring pentru a fi la curent cu ultimele informații din piață, rapoarte de analiză și articole de educație financiară.

Societatea de Investiții Financiare este o societate comercială pe acțiuni, constituită prin transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, în conformitate cu prevederile legale. Funcționează și se comportă ca un fond închis de investiții. Este înființată prin act constitutiv, fiind încadrată conform reglementărilor ASF în categoria Alte Organisme de plasament colectiv. SIF-urile au o politică de investiții diversificată, iar acțiunile acestora se tranzacționează la Bursa de Valori București, similar altor companii.

Societăți de Investiții Financiare din România

În România există cinci Societăți de Investiții Financiare denumite după cinci regiuni din România – SIF Banat Crișana (SIF1), EVERGENT Investments (EVER), Transilvania Investments Alliance (TRANSI), SIF Muntenia (SIF4) și SIF Oltenia (SIF5). Toate cele cinci SIF-uri au fost listate la Bursa de Valori București în 1999 și sunt incluse în indicele BET-FI. Un lucru important de precizat este faptul că SIF-urile se tranzacționează cu un anumit discount față de valoarea activului net unitar, procentele actuale variază între 30% – 60%. Fondul Proprietatea (FP) este de multe ori considerat cel de-al 6-lea SIF de la bursă.

Tranzacționare fonduri închise vs. fonduri deschise de investiții

Dacă un investitor dorește să-și vândă deținerile la un SIF, trebuie să le vândă prin intermediul bursei, asemenea oricărei companii listate, spre deosebire de un fond deschis de investiții, la care unitățile de fond sunt răscumpărate de către administratorul fondului.

Cum se administrează Societățile de Investiții Financiare?

Societățile de investiții financiare pot fi administrate de către un consiliu de administrație sau de către o societate de administrare a investițiilor, în mod asemănător cu orice societate închisă de investiții. Societatea de investiții financiare nu poate încheia contracte cu o Societate de administrare a investițiilor care administrează şi alte organisme de plasament colectiv sau portofolii individuale de investiţii, inclusiv a celor deţinute de către fondurile de pensii, societate pe acţiuni, consiliu de administraţie, societate de administrare a investiţiilor, act constitutiv.

În ce investesc Societățile de Investiții Financiare?

SIF-urile investesc atât în societăți listate la bursă, cât și în societăți nelistate. Cele mai importante companii în care SIF-urile au dețineri sunt: Banca Transilvania (TLV), BRD – Groupe Société Générale (BRD), Biofarm (BIO), Vrancart (VNC), Erste Group Bank (EBS), Conpet (COTE), OMV Petrom (SNP), S.N.G.N. Romgaz (SNG), Fondul Proprietatea (FP), Transgaz (TGN), Aerostar (ARS).

Cei mai cunoscuți acționari ai SIF-urilor sunt: Business Capital for Romania, Allianz-Ţiriac Pensii Private, Metropolitan Life Fond de Pensii, Morgan Stanley & Co International Plc, Aripi Fond de Pensii, Vital/Aegon Fond de Pensii.

Poți tranzacționa acțiuni la SIF-uri prin deschiderea unui cont de tranzacționare la Goldring. Deschiderea contului se face 100% online prin intermediul telefonului mobil.

Lichiditatea este un termen special care caracterizează valoarea activelor financiare. Ea reprezintă un aspect important de urmărit în cazul unei investiții, alături de randament și de factorul de risc.

Numerarul este cel mai lichid activ, în timp ce bunurile imobile, obiectele de artă, metalele prețioase sunt relativ nelichide. În materie contabilă, lichiditatea măsoară ușurința și rapiditatea cu care o persoană sau o companie își poate îndeplini obligațiile financiare cu activele disponibile.

Riscul de lichiditate este unul dintre cele mai importante riscuri financiare, deoarece poate apărea atunci când nevoia de bani lichizi crește și nu există alte surse alternative. Riscul poate fi prevenit prin diversificare, deoarece, în cazul în care unul dintre active nu are o lichiditate suficientă, se poate vinde un alt activ pentru a obține suma necesară.

Lichiditatea unei acțiuni și importanța acesteia

Lichiditatea unei acțiuni este definită ca fiind rapiditatea cu care o acțiune poate fi cumpărată sau vândută fără ca prețul acesteia să fie drastic afectat. Acțiunile cu lichiditate mare vor avea o cerere și o ofertă adecvată, destui cumpărători și vânzători, astfel că volatilitatea prețului va fi minimă. Din această cauză, investițiile în acțiunile cu volume mai mari de tranzacționare sunt mai sigure. Titlurile cu lichiditate scăzută au de obicei o primă de risc mai mare, în principal pentru a compensa riscul mai mare.

Lichiditatea unei acțiuni este importantă deoarece determină cât de repede puteți deschide sau închide o poziție. De asemenea, lichiditatea ridicată implică un risc mai mic, deoarece există o certitudine mai mare a faptului că cineva ia cealaltă parte a tranzacției.

Cele mai lichide societăți sunt cele cu capitalizare bursieră medie și mare, de obicei acestea au în medie un număr ridicat de tranzacții zilnice, de o valoare medie zilnică semnificativă pentru piața unde se tranzacționează.

Raport lichiditate vs. spread

Spreadul este diferența dintre oferta de vânzare și cea de cumpărare. O tranzacție se realizează atunci când cele două oferte se întâlnesc. Atunci când spreadul este mare, lichiditatea este mică, iar când spreadul este unul minim, numărul tranzacțiilor și volumul tranzacționat crește, acțiunea devenind mai lichidă.

Formatorul de lichiditate – Market Maker

Market Makerul sau ,,formatorul de piață” este un participant care se angajează să mențină lichiditatea pieței pentru un instrument financiar tranzacționat în piața reglementată la vedere. Acesta utilizează propriul capital prin introducerea și menținerea de oferte ferme de cumpărare și vânzare în nume propriu, iar tranzacțiile pot fi încheiate pe baza lor în perioada de timp în care participantul respectiv deține această calitate.

Lichiditatea la Bursa de Valori București

În anul 2020, tranzacțiile de la BVB s-au ridicat la 18,2 miliarde lei (cca. 3,77 miliarde euro), depășind recordul înregistrat anterior în 2007. Lichiditatea medie zilnică a fost de 73 milioane lei (15 milioane euro), înregistrând o creștere de 54% față de 2019.

În anul 2020, cel mai lichid instrument a fost acțiunea Banca Transilvania (TLV) cu un rulaj total de 2,9 miliarde lei, urmat de acțiunea Fondul Proprietatea (FP) cu un rulaj total de 1,8 miliarde lei, podiumul fiind încheiat de acțiunea OMV Petrom (SNP) cu un rulaj total de 1,4 miliarde lei.

Cum îi învățăm pe copii despre bani și investiții? Citește în articol cum trebuie abordată educația financiară pentru copii și cum le putem asigura viitorul încă de acum!

Abonează-te la Newsletterul Goldring pentru a fi mereu la curent cu ultimele informații bursiere, analize tehnice, analize fundamentale și articole financiare!

Politica fiscală este o componentă a politicii financiare, care, alături de politica comercială, politica monetară, politica valutară şi politica industrială, formează politica economică.

Politica fiscală cuprinde atât ansamblul reglementărilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor, concretizând opțiunile statului în materie de impozit şi taxe, cât şi deciziile privind cheltuielile publice care se finanțează din resurse de natură fiscală.

Economiștii americani, Joseph Eugene Stiglitz (laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 2001) şi Carl Eugene Walsh, defineau politica fiscală că fiind ,,ansamblul modificărilor cheltuielilor guvernamentale și a impozitelor, în vederea realizării unei ţinte de politică”.

Politica fiscală are la bază criteriul eficienței fiscale, adică necesitatea de randament cât mai mare. Aceasta asigură mobilizarea unor venituri bugetare cât mai mari, în condițiile încurajării afacerilor economice, a investiţiilor, concomitent cu promovarea echităţii în contribuţia fiecăruia la venituri, cu asigurarea protecţiei sociale.

Obiectivele de politică fiscală

Stabilirea politicii fiscale intră în atribuțiile guvernelor, care acționează de obicei prin intermediul ministerelor de finanțe.

Prin intermediul politicii fiscale, guvernele asigură menținerea echilibrului macroeconomic pe piața bunurilor și a serviciilor în condițiile încurajării mediului de afaceri și al investițiilor. Cu ajutorul politicii fiscale, autoritățile de reglementare pot influența ciclul economic, ratele dobânzilor, rata șomajului și inflația printr-un efort constant de a controla bunul mers al economiei. În schimb, o fiscalitate excesivă și impredictibilă poate conduce la dezechilibre macroeconomice, pe când o politică fiscală relaxată, cu cote de impozitare mai reduse (ex: TVA, impozitul pe profit) poate stimula creșterea economică prin creșterea investițiilor și a consumului.

Principii de politică fiscală

Impunerea fiscală este o formă de constituire a unei părţi importante din veniturile statului, caracterizată prin prelevarea, conform legii, a unei părţi din veniturile sau din averea persoanelor fizice sau juridice în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Mai mult, impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţiuni având o latură atât politică cât şi una de ordin tehnic. Din punct de vedere politic, impunerea fiscală trebuie să răspundă la o serie de cerinţe și să fie realizată în concordanţă cu unele principii cu caracter general. Atât maximele lui Adam Smith, cât şi principiile lui Maurice Allais se regăsesc în ştiinţa finanţelor publice ca:

• Principiul de echitate fiscală
• Principiul de politică financiară
• Principiul de politică economică
• Principiul social-politic

Influențele UE în politica fiscală din România

Uniunea Europeană nu joacă un rol direct în colectarea impozitelor sau în stabilirea cotelor de impozitare. Valoarea taxelor și impozitelor pe care trebuie să le plătească fiecare cetățean este stabilită de guvernul țării sale. La fel este și modalitatea de cheltuire a sumelor colectate de stat.

Uniunea Europeană supraveghează normele fiscale naționale în anumite domenii, în special atunci când sunt implicate politicile UE care vizează companiile și consumatorii, pentru a garanta că:

• Bunurile, serviciile și capitalul pot circula liber peste tot în UE (pe piața unică)
• Companiile dintr-o țară nu beneficiază de avantaje neloiale față de concurenții din alte țări

• Fiscalitatea nu este discriminatorie față de consumatorii, lucrătorii sau companiile din alte țări ale UE

Datorită pieței unice, bunurile și serviciile pot fi comercializate liber în toată Uniunea Europeană. Pentru a facilita activitatea companiilor și pentru a evita denaturarea concurenței dintre acestea, statele membre au convenit să-și alinieze normele privind impozitarea bunurilor și a serviciilor. Anumite domenii beneficiază de acorduri specifice. Este, de exemplu, cazul taxei pe valoarea adăugată (TVA) și al taxelor pe produse energetice și electricitate, tutun și alcool.

Cum îi învățăm pe copii despre bani și investiții? Citește în articol cum trebuie abordată educația financiară pentru copii și cum le putem asigura viitorul încă de acum!

Abonează-te la Newsletterul Goldring pentru a fi mereu la curent cu ultimele informații bursiere, analize tehnice, analize fundamentale și articole financiare!

Pentru părinți, educația copiilor este cu adevărat o prioritate. Este mai mult decât evident că un nivel de trai ridicat și o viață extraordinară se pot obține, în primul rând, prin abilități extraordinare, dobândite prin educație.

Atât calitatea vieții personale, cât și cea a vieții profesionale depinde de educație. Prin educație nu trebuie să înțelegem doar școala, învățământul formal. Educația înseamnă mult mai mult, atât ca forme de învățare, cât și ca abilități necesare pentru o viață frumoasă.

Dintre aceste abilități, inteligența financiară este esențială, cu toate că școala acoperă acest subiect mai puțin, deocamdată. În plus, inteligența financiară nu se învață peste noapte, ci se consolidează în timp prin consistență și consecvență, prin obiceiuri bune. Este nevoie de învățare continuă și de răbdare. De aceea, educația financiară primită de la părinți are un rol esențial.

Cum abordăm educația financiară pentru copii?

În primul rând, trebuie să conștientizăm că este esențial să îi învățăm pe copii despre bani și că trebuie să facem asta de la vârste mici. Este recomandat să se discute despre bani cu copii chiar de la vârsta de 4-5 ani. „Banii” nu trebuie tratați ca un subiect tabu, ci trebuie abordați corespunzător cu ceea ce ei reprezintă: un mijloc de a obține cele necesare unei vieți de calitate. Banii sunt în primul rând mijloc de schimb și fac parte din viața noastră.

În al doilea rând, este important să înțelegem că, pentru copii, cea mai bună metodă de învățare este experimentarea: ce fac în practică, dar și ceea ce văd la părinți. Copiii învață mai mult din ceea ce văd, decât din ce li se spune. Pentru ei, cea mai bună educație financiară provine de la discuțiile cu privire la bani, pe care le observă în casă.

În al treilea rând, având în vedere cele de mai sus, trebuie evitate greșelile pe care le facem cu privire la limbajul pe care îl folosim despre bani. Multe din expresiile nepotrivite se pot transforma în viitor în limite pentru copii: „banii sunt răi”, „banii nu contează”, „banii sunt murdari”, „e greșit să ai bani mulți”, „banii sunt sursa tuturor relelor”, „nu ne permitem să cumpărăm X”. Chiar și expresia care are un sâmbure de adevăr, „banii nu cresc în copaci”, poate avea efecte nepotrivite asupra atitudinii viitoare a copiilor în legătură cu banii.

Pe același principiu, trebuie evitate cele două extreme în abordarea banilor: fie punem banii pe primul loc (și aceștia capătă o însemnată prea mare, dincolo de scopul lor), fie spunem că banii nu contează sau nu ne interesează (și atunci ne îndepărtăm, de fapt, de scopul banilor: un mijloc de a obține tot ce avem nevoie pentru o viață plăcută).

Ce îi putem învăța pe copii despre bani?

Mai jos îți voi prezenta câteva teme esențiale pe care copiii ar trebui să le cunoască, grupate în funcție de vârstă, în varianta ideală în care începem să discutăm cu ei de la vârsta de 4-5 ani. Oricum, nu este niciodată prea târziu!

Primii pași: 4-7 ani.

1. Îi învățăm ce sunt banii. Avem nevoie de bani pentru a cumpăra lucruri necesare pentru viața noastră.
2. Cum se câștigă banii? Prin muncă, INVESTIȚII, afaceri. Foarte puțini copii cunosc faptul că banii se pot câștiga din investiții și nu numai prin muncă (așa cum învață de cele mai multe ori).
3. Uneori trebuie să așteptăm, să avem răbdare înainte de a achiziționa ceea ce ne dorim. O astfel de abordare, denumită „recompensa întârziată” poate duce la evitarea cumpărăturilor impulsive și este în același timp un prim pas spre a înțelege importanța economisirii.
4. Există o diferență între lucruri pe care ni le dorim și lucruri de care avem nevoie. NEVOI vs. DORINȚE.

Învățământ primar: 7-11 ani

5. Avem nevoie să alegem cum cheltuim banii. Suma de 100 de lei are de fapt valoarea echivalentă în anumite bunuri sau servicii: cu 100 de lei poți cumpăra o jucărie, o pereche de pantofi, o zi de distracție la Parc Aventura sau un „bundle” nou pentru jocul video. Trebuie să alegem una dintre aceste opțiuni.
6. Economii și modalități de păstrare a banilor pentru a-i cheltui mai târziu. Se poate discuta despre instrumente simple și sigure de economisire cum ar fi conturile/depozitele bancare. În acest caz se poate profita de vizite la bancă pentru explicații despre bani în numerar, bani în cont, bani disponibili pe cardul de debit.
7. Importanța veniturilor recurente. Copiii pot înțelege cel mai bine acest aspect dacă vor obține venituri pentru diverse forme de efort (și nu doar pentru că li se cuvine).
8. Operațiuni cu bani din alte țări. Nivelul de globalizare face obligatorie cunoașterea acestui aspect, iar copiii pot înțelege mai bine importanța matematicii, calculând simplu că o înghețată de 2 euro înseamnă echivalentul a 10 lei sau o jucărie de 9 euro înseamnă 45 de lei.

Gimnaziu: 11-14 ani

10. „Plătește-te pe tine primul”. Ar trebui să economisim cel puțin 1 leu la fiecare 10 lei pe care îi câștigăm și să îi folosim fie pentru a-i cheltui mai târziu, fie pentru a-i înmulți prin investiții.
11. Banii se pot multiplica prin investiții. Trebuie să învețe și să înțeleagă pasul de la economii la investiții. Astfel pot afla de mici ce înseamnă să își stabilească un obiectiv pe termen lung și cum pot face să îl atingă, punând banii la înmulțit. Părinții pot interveni în acest proces cu „tehnici” de multiplicare a banilor economisiți de copii.
12. Atenție la divulgarea informațiilor despre cardurile bancare în mediul online. Furtul de date poate însemna pierderi importante de bani. Cardurile de debit înseamnă forme ale banilor.
13. Puterea dobânzii compuse. Copiii pot afla că dobânda și timpul lucrează în favoarea lor: cu cât mai repede economisesc și investesc, cu atât mai mult vor beneficia de dobânda compusă, de venituri consistente. Și, în acest caz, este evidențiată importanța matematicii, mai ales pentru copiii care cunosc operațiunile cu puteri.

Liceu: 14-18 ani

13. Cum ne pregătim pentru primele venituri oficiale? Percepția corectă a formelor de venit este esențială: nu numai salarii, ci și dividende și dobânzi din investiții sau chiar profituri obținute din activități antreprenoriale.
14. Construirea unui plan de investiții. Plecăm de la obiectivul stabilit (o călătorie specială în străinătate, crearea capitalului pentru a porni o afacere etc.) și le arătăm cum investim periodic, în ce tipuri de instrumente și cum se modifică valoarea portofoliului de la un an la altul.
15. Folosirea bugetului personal. O metodă simplă, dar rar folosită, care ajută foarte mult la evitarea risipei!
16. Finanțarea studiilor universitare. E important ca acesta să fie un obiectiv stabilit din timp și finanțat prin investiții inteligente, nu acoperit numai din banii câștigați (cu greu) din salarii și cu atât mai puțin din credit de studii.

Este recomandat ca subiectele de mai sus să fie abordate flexibil, fără o încadrare strictă la categoria de vârstă: sunt multe activități care pot fi făcute la orice vârstă, nu numai la grupa menționată.

În ceea ce privește investițiile, este important ca în fiecare etapă a evoluției lor, copiii să perceapă corect seriozitatea și puterea investițiilor, care le pot aduce avantaje semnificative.

Făcând o paralelă cu o expresie anterioară, le putem arăta copiilor că dacă au răbdare și cunoștințe, pot sădi un pom roditor în care să crească bani!

Cel mai bun mod de a-i învăța este să le demonstrăm prin operațiuni practice și palpabile, arătându-le că pot obține venituri chiar și când dorm, arătându-le cum evoluează portofoliul din contul lor sau încurajându-i să facă tranzacții bursiere prin cumpărare sau prin vânzare de acțiuni.

Pentru mine educația financiară a copiilor a reprezentat întotdeauna o prioritate, iar în ceea ce privește investițiile le-am arătat copiilor ce se întâmplă cu banii investiți pentru ei, cum se multiplică banii și cum se fac tranzacțiile cu titluri financiare.

De aceea, deschiderea unui cont de tranzacționare pe numele copilului a fost din start un deziderat pentru mine. Am făcut acest pas imediat ce a fost posibil.

Crearea unui cont de tranzacționare direct pe numele copilului poate avea un impact foarte consistent pentru dezvoltarea inteligenței financiare și astfel pentru o viață fără grija banilor. În prezent, părinții pot deschide foarte ușor conturi de tranzacționare la Bursa de Valori București, pe numele copiilor, prin GOLDRING.

Notă: structura activităților pe grupe de vârstă este adaptată după proiectul „Money as You Grow” al Guvernului SUA (prin Consumer Financial Protection Bureau)

Mihai Sebea