Anunțul privind creșterea cu 0,4% față de luna anterioară a indicelui prețurilor de consum în Statele Unite în septembrie, fapt care a dus la o rată anuală a inflației de 5,4%, a avut o influență marginală asupra piețelor americane și a fost comentat destul de lejer de analiști. Aceasta în ciuda faptului că rata anuală a egalat performanța din iulie, atingând un maximum al ultimilor 13 ani, depășind în același timp, cu mult, ținta de 2% urmărită de Rezerva Federală (banca centrală a SUA).

Piața s-a cufundat repede în euforia primelor raportări trimestriale de pe Wall Street, care au depășit așteptările, iar analiștii au găsit explicații pentru creșterea prețurilor în circumstanțele nefavorabile: discontinuitățile din lanțul de aprovizionare, mai ales dinspre China, apărute în urma pandemiei, creșterile prețurilor din întregul sector energetic, dificultățile de pe piața muncii din prezent etc.. Ba mai mult, a fost invocată reacția pieței drept alibi, deși, în mod normal, circuitul informației ar trebui să fie invers: de la analist la piață.

Inflația este considerată încă, un fenomen tranzitoriu, în ciuda faptului că Jerome Powell, șeful Rezervei Federale, a declarat că ea va dura un pic mai mult (e drept, pornind de la aceleași evenimente prezentate în paragraful anterior), iar influentul președinte al Rezervei Federale din Atlanta, Raphael Bostic a fost mai direct, spunând într-o intervenție publică „Transitory is a dirty word” („Tranzitoriu” este un cuvânt vulgar).

Personal, mă tem că ce s-a întâmplat în septembrie (și să nu uităm, în iulie) este un buzdugan pe care inflația „permanentă” l-a aruncat înainte de a veni și ea. Bine, ați putea întreba, dar cu ce ne încurcă pe noi inflația din America?

În primul rând aceasta duce, la nivel global, la creșterea prețurilor stabilite în dolari ale tuturor mărfurilor („commodities”). Pe burse din întreaga lume, aurul, cafeaua, dar și petrolul, aluminiul, nichelul, paladiul și alte metale utilizate în industrie sunt tranzacționate în moneda americană. Evident că un preț mai mare al acestora va induce costuri mai mari pentru companiile de pretutindeni și parțial pentru consumatorul final.

Dar pe noi ne mai încurcă puțin și din alt motiv. Așteptările la o creștere a inflației duc la inversarea curbei randamentelor obligațiunilor trezoreriei, randamentele oferite de obligațiunile pe termen scurt devenind mai mari decât cele ale obligațiunilor pe termen lung, pentru a compensa efectele inflației. În momentul în care un investitor poate obține un randament bun pe sectorul scurt al curbei, cumpărând un instrument financiar emis de Trezoreria SUA (instrument căruia i se asociază prin convenție riscul zero), acesta, în mod normal, își va retrage banii de pe piețele emergente care pot pune la dispoziție doar instrumente cu un grad mai ridicat de risc (acum la dobânzi comparabile) și îi va investi în Statele Unite.

Cum piața românească face parte dintre cele care ar suferi în eventualitatea derulării unui asemenea scenariu, ieșirile parțiale ale investițiilor străine de pe piața titlurilor de stat autohtone (care de obicei se situează între 15% si 20% din total) ar duce la o slăbire a leului, urmând scumpirea importurilor și scăderea valorii exporturilor. Importurile mai scumpe ar fi al doilea factor, după cel al creșterii prețurilor mărfurilor pe plan global, care ar genera presiuni asupra inflației. Prima metodă de apărare a unei bănci centrale este, de obicei, creșterea dobânzilor pentru a opri ieșirea fluxurilor de numerar de pe piață. Acest lucru duce, de asemenea, la creșterea ratei inflației, dar efectul nu poate fi adăugat pur și simplu celui dat de scumpirea importurilor fiindcă, în măsura în care reușește, atenuează deprecierea leului.

Bineînțeles că acesta este un scenariu extrem, pragul de jos pe care sperăm că nu-l vom atinge, în ciuda faptului că, din cauza politicilor economice pro-ciclice, ne găsim din nou slab echipați în fața unei posibile evoluții nefavorabile a mediului economic internațional. Pentru protecție, un investitor la bursă probabil ar trebui să încline greutatea portofoliului său spre acțiuni defensive, ale companiilor care nu pierd foarte mult în condiții economice vitrege, și să scruteze companiile ale căror acțiuni le deține spre a detecta importatorii neți si exportatorii neți.

Camil Apostol, Analist Goldring

Despre inflație, care sunt cauzele care duc la inflație și cum ne putem proteja de ea poți afla din articolul Ce este inflația?.

Dacă ți-a plăcut acest articol, te invităm să citești și articolele de educație financiară marca Goldring.

Premiul pentru științe economice al Băncii Centrale Suedeze în memoria lui Alfred Nobel 2021, de obicei prescurtat Premiul Nobel pentru Științe Economice, a fost împărțit în acest an. O jumătate acordată lui David Card „pentru contribuțiile sale empirice la economia muncii”, iar cealaltă jumătate fiind acordată lui Joshua Angrist și lui Guido Imbens „pentru contribuțiile lor metodologice la analiza relațiilor cauzale”.

Munca lui David Card a pus la îndoială viziunea convențională în economia muncii – inclusiv prin ideea că salariile minime mai mari au dus la scăderea ocupării forței de muncă. Dl. Card fost coautor al unor studii influente pe această temă cu Alan Krueger, inclusiv un studiu care a folosit granița geografică naturală dintre New Jersey și Pennsylvania pentru a testa efectul unei modificări a salariului minim. Comparând rezultatele dintre cele două state, cercetarea a constatat că ocuparea forței de muncă la restaurantele de tip fast-food nu a fost afectată de o creștere a salariului minim din New Jersey. Joshua Angrist și Guido Imbens au contribuit la modul în care cercetătorii gândesc și analizează experimentele naturale. „Cercetările lor au îmbunătățit substanțial capacitatea noastră de a răspunde la întrebări-cheie cauzale, care au fost de mare beneficiu pentru societate”, a spus Peter Fredriksson, președintele Comitetului pentru Premiul Științelor Economice.

În acest an, David Julius și Aardem Patapoutian au câștigat Premiul Nobel pentru Medicină pentru „descoperirea receptorilor pentru temperatură și atingere”. Premiul Nobel pentru Fizică a fost acordat lui Syukuro Manabe și Klaus Hasselmann „pentru modelarea fizică a climatului Pământului, cuantificarea variabilității și prezicerea fiabilă a încălzirii globale”, împărțind premiul cu Giorgio Parisi „pentru descoperirea interacțiunii tulburărilor și fluctuațiilor din sistemele fizice de la scările atomice la cele planetare”. Premiul Nobel pentru Chimie din 2021 a fost acordat lui Benjamin List și lui David MacMillan „pentru dezvoltarea organocatalizei asimetrice”. Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură este Abdulrazak Gurnah pentru „înțelegerea sa lipsită de compromisuri și plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaților la intersecția dintre culturi și continente”, iar Premiul Nobel pentru Pace a fost împărțit de jurnaliștii Maria Ressa și Dmitri Muratov pentru „lupta lor curajoasă pentru apărarea libertății de exprimare în Filipine și Rusia”.

Premiile Nobel au fost create de suedezul Alfred Nobel, omul de afaceri care a inventat dinamita în anul 1867. Acesta a înființat o fundație care să acorde premii persoanelor care au adus „cele mai mari servicii umanității” în anul precedent. Premiile au fost acordate pentru prima dată în anul 1901, după moartea lui Nobel și constau într-o medalie, o diplomă și o sumă de bani, care, în prezent, este în valoare de 10 milioane de coroane suedeze.

Între anii 1901 – 2021, au fost acordate 609 Premii Nobel. Categoriile pentru care se acordă aceste premii sunt: Fizică, Chimie, Medicină, Literatură, Pace, Științe Economice. Printre regulile acordării premiilor se menționează că în situația în care două lucrări merită premiul, acesta poate fi împărțit în mod egal, însă dacă o lucrare este realizată de multiple persoane, premiul poate fi împărțit la maximum trei persoane. De-a lungul anilor, 947 de persoane și 28 de organizații au fost premiate. În ceea ce privește premiile pentru sectorul economic, 89 de entități au fost laureate, fie ele persoane sau organizații. Dintre acestea, 57 au fost acordate către femei.

Un factor interesant este întreruperea acordării premiilor. Acestea nu au fost organizate, în total, de 49 de ori, în principal în timpul celor două Războaie Mondiale, banii fiind păstrați pentru anii ce au urmat.

După moartea sa, Alfred Nobel a lăsat mare parte din averea sa pentru a fi acordată laureaților premiilor. Suma se ridica la 31 de milioane de coroane suedeze, sumă care ar valora în prezent 1,702 milioane de coroane suedeze.

Marți, 12 octombrie, va avea loc listarea obligațiunilor Aforti Holding, simbol AFH25, pe segmentul SMT al Bursei de Valori București. Valoarea emisiunii de obligațiuni este de 2 milioane de lei, având scadența în 2025, o dobândă anuală, plătită semestrial, de 10% și cu o valoare nominală de 100 lei/obligațiune. Plasamentul privat de emisiune a obligațiunilor a fost intermediat de Goldring .

AFORTI Holding S.A. este o societate poloneză de tip Holding, companie-mamă a Grupului financiar AFORTI, listată pe piața New Connect a Bursei de Valori Varșovia, acțiunile AFH fiind admise la tranzacționare la 19 august 2011. Grupul oferă o gamă completă și integrată de servicii financiare adresate microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) de pe piața Europei Centrale și de Est (CEE). Grupul înregistrează una dintre cele mai dinamice dezvoltări în cadrul acestei piețe, având ca obiective strategice extinderea activității operaționale în cel puțin 11 țări din CEE, dezvoltarea portofoliului de servicii și digitalizarea acestora, devenind cel mai cunoscut și puternic brand de servicii financiare integrate pentru IMM din CEE.

Viziunea Grupului AFORTI este aceea ca AFORTI să devină cel mai cunoscut și apreciat brand de servicii financiare integrate pentru microîntreprinderi și IMM din Europa Centrală și de Est, cu impact economic și social important în regiunile deservite. Aforti își propune să redefinească cele mai bune practici și standarde în prestarea de servicii complete în finanțare din surse private și managementul financiar corporativ. Derivată din viziunea asumată de conducerea Grupului, misiunea acestuia este de a oferi acces facil tuturor entităților economice de tipul micro întreprinderilor și IMM-urilor la un portofoliu cât mai complet și variat de servicii financiare, care să susțină dezvoltarea acestora, precum și soluții de business privind finanțarea operațiunilor lor, schimb și trading valutar on-line, optimizarea și managementul structurii de finanțare sau factoring și colectare creanțe restante.

În calitate de companie de tip holding, aceasta nu desfășoară activități operaționale, activitățile sale axându-se în principal pe furnizarea de sprijin entităților componente ale Grupului, prin acordarea de consultanță juridică, servicii de marketing și promovare, menținerea relației cu investitorii, furnizarea de servicii IT, oferirea de servicii administrative de tip „back office” administrativ (leasing de echipamente de birou, gestionarea parcurilor auto, sprijin prin acordarea de împrumuturi etc.). Legătura dintre compania principală și entitățile componente din cadrul Grupului se realizează în domeniile: financiar, tehnologic, administrativ și investițional. Emitentul acționează, de asemenea, ca societate de strategie pentru companiile din cadrul Grupului, prin oferirea de servicii de management și consultanță către acestea, în vederea punerii în aplicare a strategiei de dezvoltare adoptată. În același timp, compania-mamă supraveghează implementarea acestei strategii în cadrul fiecărei societăți din Grup. Oferta de servicii financiare AFORTI este adresată pieței-țintă prin intermediul companiilor din grup, fiecare fiind specializată pe unul dintre elementele ofertei.