Introducere

Ce sunt criptomonedele?

Criptomonedele sunt monede virtuale, nebancare, descentralizate și independente de vreo instituție bancară. Acestea funcționează prin tehnologia blockchain – exclusiv on-line – care servește drept o bază de date a tranzacțiilor publice. Criptomonedele asigură anonimatul proprietarilor, însă sunt disponibile public în blockchain.

Criptomonedele sunt monede fiduciare, din cauza faptului că nu sunt susținute de o marfă și nici nu pot fi convertite într-una. Există scheme criptografice care folosesc validatori pentru a menține criptomoneda.

Acestea nu există în formă fizică și nici nu sunt emise de o autoritate centrală cum sunt băncile sau statul. Există, totuși, cazuri în care monedele sunt create sau conturate înainte de a fi emise sau sunt emise de un singur emitent, iar acestea sunt considerate centralizate.

Prima criptomonedă a apărut în anul 2009 ca soluție la problemele legate de transferul banilor și mai exact, legate de abuzurile instituțiilor statului. Prima tranzacție cu criptomonede a avut loc pe 22 mai 2010, când un IT-ist a plătit două pizze cu două criptomonede.

În momentul de față, există peste 9000 de criptomonede, însă numai 20 dintre acestea au înregistrat o capitalizare de peste 10 mil. dolari.

Valoarea criptomonedelor depinde de următorii factori:

• Numărul total de criptomonede emise;
• Numărul total de utilizatori din rețeaua în care sunt emise criptomonedele;
• Disponibilitatea de monede fiduciare pentru investiții;
• Serviciile emise de rețea.

Blockchain

Blockchainul este tehnologia care stă la baza funcționării criptomonedelor. Aceasta permite crearea unei baze de date colective, în cadrul căreia toți participanții păstrează o copie a tranzacțiilor realizate. Primul blockchain a apărut odată cu prima criptomonedă, arătând că un grup de persoane poate opera on-line în cadrul aceluiași sistem.

Datele sunt stocate permanent într-un blockchain, deci atâta timp cât acesta există, există și istoricul datelor. Adăugarea de date în blockchain se mai numește și intrare sau tranzacție și este posibilă numai dacă persoanele din blockchain care au control asupra validărilor verifică tranzacția.

Structura unui blockchain

Un blockchain cuprinde trei elemente principale:

• Blocul (block): o serie de tranzacții înregistrate într-un registru de date, într-o anumită perioadă de timp. Blocurile sunt diferite de la un blockchain la altul.
• Lanțul/rețeaua (chain/hash): leagă blocurile între ele; Hash-ul este o amprentă de date alcătuită din informația din blocul anterior, care organizează și blochează în timp blocurile și care validează tranzacțiile.
• Rețeaua (network): este alcătuită din „noduri”. Acestea sunt niște calculatoare care păstrează o copie a registrelor distribuite în blockchain. Nodurile sunt împărțite peste tot pe glob și pot fi administrate de multiple persoane, care sunt recompensate pentru munca depusă. Nodurile care participă la crearea de blocuri sunt denumite „mineri”.

Cum funcționează blockchainurile?

Propriu-zis, tehnologia blockchain stă la baza funcționării tuturor criptomonedelor. Blockchainurile sunt sisteme peer-to-peer, adică de la persoană la persoană, care nu au o autoritate centrală care să controleze fluxul de date. Acestea funcționează prin intermediul unei rețele largi de utilizatori independenți și cu ajutorul unor calculatoare distribuite peste tot pe glob. Participanții devin activi după ce și-au creat o identitate digitală, aceasta permițându-le să își semneze tranzacțiile și să își securizeze portofelul digital (Wallet).

Tehnologia blockchain folosește criptografierea pentru a permite utilizatorilor să acceseze registrul de date în siguranță și fără implicarea vreunei instituții centrale. Acesta este cel mai important aspect pe care l-au introdus blockchainurile, lipsa unei autorități centrale, care să impună reguli.

Tranzacțiile din cadrul unei rețele blockchain sunt structurate în blocuri, legate între ele prin criptografiere. Software-ul constă în totalitatea criptomonedelor care există, în timp ce hardware-ul este alcătuit din totalitatea blockchainurilor.

Blockchainurile au realizat un mare pas în economia globală. În prezent, transferurile bancare sau decontările, care altă dată durau câteva zile lucrătoare, se realizează aproape instant și în completă siguranță.

Conceptul după care funcționează blockchainurile:

• Un utilizator inițiază o tranzacție.
• Cererea este transmisă în rețea.
• Rețeaua validează/refuză tranzacția.
• Dacă tranzacția este validată, aceasta este adăugată în blocului de tranzacții.
• Blocul de tranzacții este adăugat celorlalte blocuri.
• Tranzacția este confirmată.

Minarea criptomonedelor

Procedeul prin care tranzacțiile de criptomonedele sunt validate este denumit „minerit”, iar participanții în rețea sunt denumiți „mineri”. Procedeul de minerit este unul complex și greu, motiv pentru care se realizează de către grupuri de mineri. Rata de generare a lanțului, despre care spuneam anterior că este o amprentă de date, a crescut datorită mașinăriilor specializate.

Grupurile de calculatoare care se ocupă cu mineritul sunt denumite în engleză mining pools. Minerii au datoria de a verifica, de a data și de a partaja tranzacțiile în blockchain. În schimbul muncii lor, sunt recompensați cu criptomonede.

Datorită interesului crescut pentru criptomonede, și automat pentru generarea de lanțuri, minerii sunt constrânși să investească tot mai mult în aparatura de care este nevoie. Acesta este motivul pentru care recompensa scade odată cu creșterea cererii, pentru a nu afecta inflația.

Portofelul digital (Wallet)

Portofelul digital este echivalentul unui cont bancar, iar prin intermediul lui poți stoca, poți primi sau poți trimite criptomonede către alte conturi. Tu, în calitate de utilizator, îți instalezi pe telefon sau pe calculator o aplicație, care este asemenea unui portofel digital. Poți să o accesezi, de asemenea, și de pe browser. Aceste portofele pot stoca una sau mai multe criptomonede. Portofelul digital conține chei private sau publice prin intermediul cărora pot fi realizate tranzacțiile.

Criptomonedele se păstrează în portofelul digital și sunt securizate prin criptografiere. În urma procesului de criptografiere, fiecare portofel primește o „cheie privată”, adică un cod format din cifre și litere însumând de la 26-35 de caractere, care îl fac extrem de sigur.

Aspecte economice

Există monede digitale și criptomonede. Monedele digitale sunt monede electronice și sunt emise de o bancă centrală, în timp ce criptomonedele sunt emise de o entitate privată și anonimă și sunt utilizate pentru a descrie monedele descentralizate.

Faptul că minerii sunt plătiți cu criptomonede pentru munca pe care o depun duce la creșterea cererii de criptomonede, motiv pentru care valoarea recompensei scade odată cu creșterea valorii criptomonedelor. În prezent, criptomonedele sunt folosite ca sistem de plată, un sistem criptat care este aproape imposibil de auditat.

Printre instituțiile care au început să accepte criptomonede se numără unele agenții umanitare, precum UNCIEF, Crucea Roșie americană și Programul alimentar mondial al ONU. Donațiile în criptomonede sunt caracterizate de transparență, însă protocoalele de verificare a donatorilor vor continua.

Cum se tranzacționează criptomonedele?

Criptomonedele pot fi cumpărate fie de la o persoană fizică, fie din platforme de tranzacționare, acestea fiind de ordinul miilor. Costurile de tranzacționare depind de oferta de capacitate a rețelei și de cererea persoanei care deține criptomoneda pentru o tranzacție cât mai rapidă.

Deținătorul criptomonedei poate seta un comision de tranzacționare, iar operatorii rețelei procesează tranzacțiile în ordinea valorii, de la cel mai mare la cel mai mic. Există, însă, și criptomonede care nu au comisioane de tranzacționare, iar ca mecanism de prioritizare a tranzacțiilor utilizează proof-of-work, adică dovada muncii clientului.

Criptomonedele pot fi cumpărate fie cu bani fiduciari, fie cu alte criptomonede. În cazul în care sunt cumpărate cu alte criptomonede, nu este nevoie de o a treia parte.

ICO – Initial Coin Offerings

Primul bancomat destinat unei criptomonede a fost lansat în anul 2014, în Austin, Texas, Statele Unite. Bancomatul este foarte asemănător cu cele clasice, instalate de bănci, însă are scanere care recunosc pașapoartele sau permisele de conducere, pentru a identifica utilizatorul.

Lansarea unei monede virtuale necesită o ofertă inițială de monede prin care se strâng fonduri. Acest tip de ofertă este utilizat pentru a pune bazele afacerii cu criptomonede cu evitarea reglementărilor. Persoanelor care sprijină proiectul de la început le sunt vândute procente din criptomonedă, sub formă de tokenuri, de cele mai multe ori, în schimbul unor mijloace de plată legale sau în schimbul altor criptomonede.

Tokenurile reprezintă un tip de criptomonedă care poate fi utilizată pentru investiții, pentru a stoca valoare sau chiar pentru a face achiziții.

Trenduri

Capitalizarea de piață a unei monede se calculează prin înmulțirea prețului cu numărul de monede existente în circulație. Prima criptomonedă inventată reprezintă aproximativ 50% din valoarea capitalizării totale de piață. În prezent, aproximativ 1 trilion de dolari circulă în rețeaua blockchain.

În iunie 2021, El Salvador a fost prima țară care a început să accepte criptomonede ca mijloc de plată, în urma propunerii aduse de președintele țării, Nayib Bukele. La două luni distanță, Cuba s-a alăturat mișcării și a acceptat și ea o criptomonedă ca mijloc de plată, în ciuda legislației Statelor Unite ale Americii.

Pe de altă parte, în septembrie 2021, China a declarat ilegale tranzacțiile cu criptomonede, cu toate că în China se află cea mai mare piață a criptomonedelor.

Controverse

Criptomonedele sunt monede virtuale criptate, însă multe guverne au adoptat o atitudine precaută, din cauza lipsei unei unități centrale și a unui background economic.

O problemă a criptomonedelor este că nu există niciun intermediar care să poată limita pierderile consumatorilor în cazul pierderii sau furtului de criptomonede, deci, care să îi protejeze împotriva fraudei.

De-a lungul vieții criptomonedelor, personalități precum Paul Krugman, câștigător al Premiului Nobel pentru Științe Economice, sau Warren Buffett, au declarat că această mișcare, a criptomonedelor, nu va dura prea mult și că va avea un sfârșit neprietenos. De asemenea, criptomonedele au mai fost văzute ca o modalitate de spălare a banilor.

Minarea monedelor virtuale consumă multă electricitate, lăsând o amprentă de carbon, iar eliminarea dispozitivelor tehnice este, de asemenea, poluantă.

În cazul criptomonedelor, există trei elemente care joacă un rol important în percepția opiniei publice, și anume: capitalizarea pieței, numărul de utilizatori și volumul tranzacțiilor. Aceste trei elemente determină încrederea utilizatorilor în criptomonede.

Avantajele și dezavantajele criptomonedelor

Salutare, tuturor! Astăzi vom învăța principalele tipare de lumânări care apar pe graficele investiționale. Acestea pot fi de inversare a trendului și de continuare a acestuia. Dar, mai întâi, să vedem ce sunt lumânările?

O lumânare este o modalitate de a afișa informații despre mișcarea prețului unui activ. Diagramele cu lumânări sunt una dintre cele mai populare componente ale analizei tehnice, deoarece ajută investitorii să ia decizii de tranzacționare, pe baza unor modele ce apar în mod regulat și care ajută la prognozarea direcției prețului pe termen scurt.

Acest articol se concentrează pe graficele zilnice, când fiecare lumânare reprezintă o singură zi de tranzacționare.

Lumânarea are trei caracteristici de bază:

• Corpul – reprezintă intervalul închis-deschis;
• Fitilul/umbra – arată maximul/minimul pe parcursul zilei;
• Culoarea – arată mișcările pieței: verde – creșteri ale prețului, iar roșu arată scăderile.

De-a lungul timpului, lumânarea individuală formează un model pe care investitorul îl poate folosi pentru a recunoaște nivelurile majore de suport sau de rezistență.

Există foarte multe modele de lumânări care indică o oportunitate în cadrul unei piețe, unele oferă o perspectivă asupra echilibrului dintre presiunile de cumpărare și vânzare, în timp ce altele identifică un model de continuare sau de indecizie a pieței.

Înainte de a începe să investești este bine să se familiarizezi cu tiparele de lumânări.

Modelele bullish se pot forma după un trend descendent al pieței și semnalează o inversare a mișcărilor de preț.

Șase tipuri de lumânări Bullish

1. Hammer (Ciocanul)

Modelul lumânării-ciocan este format dintr-un corp scurt cu un fitil inferior lung și se găsește în partea de jos a trendului descendent.

Un ciocan arată că, deși a existat o presiune de vânzare în timpul zilei, în cele din urmă o presiune puternică de cumpărare a condus prețul înapoi în sus, culoarea corpului poate varia, dar un ciocan verde indică un bull market mai puternic decât indică ciocanul roșu.

2. Inverse Hammer (Ciocanul inversat)

Este similar cu un ciocan bullish. Acesta sugerează că, în

curând, cumpărătorii vor avea control asupra pieței. Singura diferență dintre cele două ciocane este că fitilul superior este lung, în timp ce fitilul inferior este scurt, indicând faptul că presiunea de cumpărare a fost urmată de o presiune de vânzare care nu a fost suficient de puternică pentru a conduce prețul pieței în jos.

3. Bullish Engulfing (Înghițire Bullish)

Modelul bullish engulfing este format din 2 lumânări. Prima lumânare este un corp roșu scurt care este complet înghițit de o lumânare verde mai mare, deși a doua zi se deschide mai jos decât prima zi, piața bullish împinge prețul în sus și arată o victorie evidentă pentru cumpărători.

4. Piercing line (Linia de străpungere)

Linia de străpungere este, de asemenea, un model de 2 bastoane format dintr-o lumânare roșie lungă urmată de o lumânare verde lungă. Există, de obicei, un decalaj evident în jos între prețul de închidere al primei lumânări și cel de deschidere a lumânării verzi, ceea ce indică o presiune puternică de cumpărare, deoarece prețul a fost împins până deasupra prețului mediu din ziua precedentă.

5. Morning Star (Steaua de dimineață)

Modelul formațiunii Morning Star este alcătuit din 3 bețe, 1 lumânare cu corp scurt între o lumânare lungă roșie și una lungă verde. Acesta semnalizează că presiunea de vânzare din prima zi se diminuează și că piața bull este pe cale să înceapă.

6. Three White Soldiers (Cei 3 soldați)

Modelul celor trei soldați s-a format pe parcursul a 3 zile, și este format din lumânări verzi lungi și consecutive, cu fitiluri mici, care se deschid și se închid progresiv mai sus decât în ziua precedentă. Acesta reprezintă un semnal de creștere puternică, formată după o tendință descendentă și arată un avans constant al presiunii de cumpărare.

Lumânările bearish se formează, de obicei, după o tendință ascendentă și semnalează un punct de rezistență, un pesimism puternic cu privire la prețul pieței, ceea ce determină adesea investitorii să își închidă pozițiile lungi și să deschidă o poziție scurtă pentru a profita de scăderea prețului.

Șase tipuri de lumânări Bearish

1. Hanging Man

Hanging man este echivalentul bearish al unui ciocan, are aceeași formă, dar se formează la sfârșitul unei tendințe ascendente. Acesta indică faptul că a existat o vânzare semnificativă în timpul zilei, dar că investitorii au reușit să împingă din nou prețul în sus. Vânzarea mare este deseori văzută ca un indiciu că bulls pierd controlul asupra pieței.

2. Shooting Star (Stea căzătoare)

Steaua căzătoare are aceeași formă ca și ciocanul inversat, dar este formată într-o tendință ascendentă, are un corp inferior mic și un fitil superior lung. De obicei, piața va avea un decalaj ușor ridicat la deschidere și va ajunge la un maxim intraday înainte de a se închide la un preț chiar deasupra deschiderii, ca o stea care cade la pământ.

3. Bearish Engulfing (Înghițire Bearish)

Modelul bearish engulfing apare la sfârșitul unui trend ascendent. Prima lumânare are un corp mic și verde care este cuprins de o lumânare roșie lungă. Cu cât cea de-a doua lumânare coboară mai jos, cu atât tendința va fi mai semnificativă.

4. Evening Star (Steaua de seară)

Steaua de seară este un model de trei lumânări și este echivalentul stelei de dimineață. Acesta este format dintr-o lumânare scurtă intercalată între o lumânare verde lungă și o lumânare roșie mare. Modelul indică inversarea unui trend ascendent și este puternic atunci când a treia lumânare șterge câștigurile primei lumânări.

5. Three Black Crows (Cele 3 ciori negre)

Modelul de lumânări trei ciori negre este format din trei lumânări roșii lungi consecutive cu fitiluri scurte sau inexistente. Fiecare sesiune se deschide la un preț similar cu cel din ziua precedentă, dar presiunile de vânzare împing prețul mai jos și mai jos cu fiecare închidere. Investitorii consideră acest model ca fiind începutul unei tendințe descendente, deoarece vânzătorul a depășit cumpărătorii pe parcursul a trei zile consecutive.

6. Dark Cloud (Norul întunecat)

Acest model de sfeșnic indică o inversare bearish: un nor negru peste optimismul zilei precedente. Acesta cuprinde două lumânări: o lumânare roșie, care se deschide deasupra lumânării verzi anterioare și se închide sub punctul său de mijloc. Acesta semnalează că urșii au preluat sesiunea împingând prețul brusc mai jos, în cazul în care fitilurile lumânării sunt scurte, sugerează că tendința descendentă este extrem de puternică.

Când un model de lumânări nu indică o schimbare în direcția pieței este cunoscut ca un model de continuare. Acesta îi poate ajuta pe investitori să identifice o perioadă de repaus pe o piață, moment în care există o indecizie a pieței sau o mișcare neutră a prețurilor.

1. Doji

Aceasta este singura formațiune care nu are corp. Nivelurile de deschidere și de închidere ale lumânărilor sunt fie egale, fie foarte apropiate. Acest model arată o luptă între cumpărători și vânzători, care are ca rezultat lipsa de câștig pentru ambele părți. Acest model poate fi regăsit atât în cazul unei piețe Bearish, cât și în cazul uneia Bullish.

2. Spinning top (Vârful învârtitor)

Spinning top are un corp scurt centrat între fitiluri de lungime egală. Modelul indică indecizie pe piață, rezultând o schimbare nesemnificativă a prețului, bulls au trimis prețul mai sus, în timp ce bears au împins din nou în jos. Spinning top este adesea considerat ca o perioadă de consolidare sau de repaus după o tendință ascendentă sau descendentă semnificativă. Vârful învârtitor este un semn neutru.

3. Falling three methods (Cele 3 metode în scădere)

Cele trei metode care se încadrează sunt folosite pentru a prezice continuarea unei tendințe curente (Bullish sau Bearish). Modelul Bearish se numește Falling three methods, este format dintr-un corp roșu lung urmat de trei corpuri verzi mici și un alt corp roșu. Lumânările verzi sunt toate conținute în intervalul corpurilor Bearish și arată investitorilor că bilele nu au suficientă forță pentru a inversa trendul.

4. Risking three methods (Cele 3 metode riscante)

Acest model este opusul celor trei metode în scădere și cuprinde trei lumânări roșii scurte, plasate într-un interval de două lumânări verzi lungi. acesta arată investitorilor că, în ciuda unor presiuni de vânzare, cumpărătorii păstrează controlul pieței.

Înainte de a încheia, e important de menționat că înveți cel mai ușor să citești modelele de lumânări prin tranzacționare și, deci, prin urmărirea pieței. Dacă încă nu te simți pregătit să tranzacționezi cu adevărat, îți poți deschide un cont DEMO cu Goldring.

Ahmad Sunbol

Salutare, tuturor! În articolul de astăzi vă voi spune câte ceva despre tranzacționarea contractelor de opțiuni pentru ca voi să vă puteți crea o imagine mai clară asupra acestora. Scopul este să aveți parte de cea mai bună experiență de învățare. Vom aborda concepte și vă voi oferi explicații, dar și exemple.

Mai întâi de toate, opțiunile sunt instrumente financiare complexe, iar tranzacționarea acestora este recomandată doar investitorilor cu experiență și cunoștințe adecvate privind operațiunile pe piața de capital. În cazul în care considerăm că aceste instrumente nu îți sunt oportune, ai posibilitatea să accepți rezultatul evaluări și să tranzacționezi doar instrumentele pe care le consideri oportune sau poți să soliciți accesul la tranzacționare pe piețele acestor instrumente asumându-ți, în totalitate, responsabilitatea și riscurile asociate deciziei investiționale.

Primul pas este înțelegerea caracteristicilor de bază ale opțiunilor și a diferențelor dintre opțiuni și acțiuni.

• Pentru început, opțiunile au o mărime, care este standardizată, nefiind posibilă achiziționarea unei fracțiuni dintr-o opțiune.
• Opțiunile au o dată de expirare, deci odată ce expiră, acestea nu mai există și nu mai pot fi tranzacționate. Data de expirare poate fi la o zi după achiziționarea opțiunii sau peste mai mult de doi ani, depinde doar de tine, deoarece tu o fixezi. Ultima zi de tranzacționare a opțiunilor coincide cu ziua de scadență a contractului de opțiune.
• Apoi, toate opțiunile au un strike price (preț de exercitare), o opțiune putând fi convertită (vândută/cumpărată) în acțiuni la prețul de execuție al opțiunii.
• Opțiunile au o primă, adică un preț pe care investitorul în plătește pe opțiune. Spre exemplu, dacă o opțiune are un strike price de 100$, pot utiliza opțiunea pentru a cumpăra acțiuni la un strike price de 100$, fapt ce ar fi foarte avantajos, în cazul în care în viitor prețul acțiunii va crește la 120$.

Dacă nu are sens încă, mai ai puțină răbdare, totul va fi mult mai clar puțin mai încolo.

• Ultima caracteristică a opțiunilor vizează multiplicatorul contractului opțiunii.

O acțiune care costă 120$ poate fi cumpărată cu 120$. În schimb, în cazul opțiunilor este diferit. Dacă o opțiune este 5$, nu vei putea cumpăra o opțiune cu 5$, vei avea nevoie de 500$. Prin intermediul opțiunilor se tranzacționează 100 de acțiuni, motiv pentru care va trebui să înmulțești prețul opțiunii cu 100 pentru a ajunge la valoarea actuală a acesteia, valoare care se mai numește și primă. Așadar, un contract de opțiuni este egal cu 100 de acțiuni.

Exemplu:

Prețul unei opțiuni: 5$

Prima opțiunii: 500$

Vei avea nevoie de 500$ pentru a cumpăra o opțiune care are prețul de 5$.

Poate părea dificil la început, însă pe parcurs totul va căpăta sens.

În continuare, vom discuta despre cele două tipuri de opțiuni, la care vom adăuga exemple.

1. Opțiunile call (de cumpărare)

Prețurile opțiunilor call cresc și scad odată cu prețurile acțiunilor. Acest lucru se întâmplă pentru că opțiunea call îți oferă posibilitatea să cumperi 100 de acțiuni la strike price, cât timp este valabilă opțiunea, adică până la data la care expiră.

Exemplu:

Acțiunile unei companii se tranzacționează la 100$/acțiune începând din data de 1 iunie 2021. Am presimțirea că acțiunile companiei vor crește, așa că, voi cumpăra o opțiune call. Cumpăr opțiunea call cu un strike price de 100$ și cu data de expirare în 1 decembrie 2021. Prețul opțiunii este de 5$, deci am nevoie de 500$ pentru a putea să o achiziționez. (5*100=500)

Începând din 1 septembrie 2021, prețul acțiunii este 120$, cu 20$ peste strike price-ul pe care l-am plătit eu. Nu uita că prețul acțiunii fluctuează, dar strike price-ul nu se modifică. În această situație, am două posibilități: fie vând opțiunea call și îmi scot profitul, fie mai aștept cu speranța că prețul va urca, având în vedere că mai sunt două luni până când opțiunea expiră.

Haide să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă, în loc să cumpăr o opțiune call aș fi cumpărat 100 de acțiuni. Cele 100 acțiuni au un preț de 100$ fiecare, deci plătesc 10.000$ în total, pe când la opțiuni am avut nevoie de 500$.

Începând din 1 decembrie 2021, prețul acțiunii este de 70$. În cazul unei opțiuni call, aș fi pierdut 500$. În cazul achiziționării de acțiuni, aș pierde 3.000$.

Începând cu 1 decembrie 2021, prețul acțiunii este de 110$.

În cazul unei opțiuni call, voi converti opțiunea în acțiuni. Din moment ce am o opțiune cu un strike price de 100$, asta îmi permite să cumpăr o acțiune la prețul de 100$. Am cumpărat, după cum spuneam, 100 de acțiuni la prețul de 100$, deci am investit 10.000$. Prețul curent fiind de 110$, iar eu având 100 de acțiuni, am 11.000$, deci dețin un profit de 1000$. Ținând cont de faptul că am plătit 500$ pentru primă, când am achiziționat opțiunea call, profitul net va fi de 1000-500=500$, ceea ce înseamnă un profit de 100%, având în vedere că am început cu 500$.

În cazul în care aș fi cumpărat acțiuni, profitul net ar fi de 1.000$, ceea ce reprezintă 10% din cât am investit.

De reținut: Când tranzacționezi opțiuni, se întâmplă destul de rar să îți exerciți opțiunea, adică să o convertești în acțiuni, în schimb e mult mai profitabil să vinzi opțiunea și să obții profitul direct.

De ce e varianta mult mai comună?

• S-ar putea să nu ai suficienți bani să cumperi 100 de acțiuni, conform contractului opțiunii.
• Dacă îți convertești opțiunea, vei pierde prima (prețul inițial pe care l-ai dat pentru opțiune).

Reține că prețul unei opțiuni va include mereu profitul tău, în calitate de investitor, în cazul în care vrei să convertești opțiunea.

Dacă ne întoarcem la exemplul dat, strike price-ul a fost de 100$, iar prețul acțiunii era 110$. Pot utiliza opțiunea call pentru a realiza un profit de 10$ pe acțiune, pentru că o opțiune call trebuie să valoreze 15$ sau să aibă o primă de 1.500$, din moment ce am avut 10$ profit la 100 de acțiuni deținute.

Deci, dacă nu îmi exercit opțiunea, profitul net este de 1.000$, reprezentând 200%, având în vedere că am investit inițial 500$.

Nu trebuie să îți exerciți opțiunea pentru a obține profit, poți pur și simplu să îți închei poziția opțiunii. De asemenea, nu trebuie să păstrezi opțiunea până expiră, o poți încheia oricând.

În continuare, îți voi oferi un exemplu concret pentru a vedea evoluția de la o zi la alta.

Vom discuta despre acțiunile Tesla (TSLA).

În exemplul de mai sus, dacă am cumpărat o opțiune call în ziua 1 și am vândut-o în ziua 2, profitul meu ar fi fost 1.240$ (9.410$ – 8.170$), adică 15%, cu toate că prețul acțiunii a crescut cu doar 3%.

Un alt avantaj al tranzacționării opțiunilor este că acestea îți oferă avans, motiv pentru care investitorii în opțiuni fac mai mult profit decât investitorii în acțiuni.

Opțiunile call: Ce am învățat?

• O opțiune call este una din cele două tipuri de opțiuni;
• O opțiune call oferă investitorului posibilitatea să cumpere 100 de acțiuni la strike price-ul callului, până la data de expirare;
• O opțiune call devine mai valoroasă pe măsură ce prețul acțiunilor crește, având în vedere că posibilitatea de a cumpăra acțiuni la strike price poate aduce un profit mai mare;
• Nu trebuie să exerciți opțiunile call pentru a realiza profit. Prețul callului include profitul pe care e posibil să îl faci în urma exercitării lui. Pentru a realiza profit, trebuie doar să vinzi opțiunea call.

Fii atent, însă, deoarece atunci când cumperi o opțiune call, este posibil ca prețul acesteia să scadă, iar astfel vei pierde bani.

Când cumperi o opțiune call, iar prețul acțiunilor scade, pe măsură ce trece timpul și prețul scade sub strike price, prețul opțiunii call va scădea, apropiindu-se de 0$ în apropierea datei de expirare. Dacă strike price-ul se află sub prețul acțiunii și nu mai este mult timp până când opțiunea expiră, investitorii pot cumpăra direct acțiunea la un preț mai mic, în loc să cumpere opțiunea call.

2. Opțiunile put (de vânzare)

Presupunem că deja știi cum funcționează opțiunile call, așa că îți va fi ușor să înțelegi cum funcționează opțiunile put. Conceptele acestora sunt la fel, doar că răsturnate. Prețurile opțiunilor put cresc odată cu scăderile prețurilor acțiunilor și viceversa.

Opțiunile put sunt folosite de către investitori când vor să vândă 100 de acțiuni la strike price-ul acestor opțiuni. Odată cu scăderea prețului acțiunilor, această opțiune este extrem de valoroasă. Spre deosebire de opțiunile call, în cazul opțiunilor put prețul trebuie să scadă pentru ca tu să fii în câștig. Așadar, cumperi o opțiune put când te aștepți ca prețul acțiunilor să scadă.

Mai jos, avem un exemplu concret pentru a înțelege cum poți profita de pe urma unei opțiuni put.

Vom discuta despre acțiunile IWM (Russell 2000 ETF).

În acest exemplu avem prețul acțiunilor din ziua cumpărării opțiunilor put (ziua 1) și din ziua vânzării acestora (după 15 zile). Profitul meu este de 506$ (1.130$ – 624$ = 506$), adică am un profit de 81%, în timp ce prețul acțiunii a scăzut cu doar 6,1%.

În opinia mea, opțiunile put sunt mai sigure decât acțiunile în sine, deoarece:

• când vinzi în lipsă acțiuni, în speranța ca prețul să scadă pentru a face profit, iar el crește, ce faci?!
• atunci când vinzi în lipsă acțiuni vei avea pierderi nelimitate, deoarece acțiunile, prin natura lor, tind să se miște mai sus.
• Dacă achiziționezi o opțiune put, iar prețul acțiunii crește, poți pierde cel mult prima.

În exemplul precedent, dacă prețul nu ar fi scăzut la 122,72$, ci ar fi crescut la 200$, aș fi pierdut cel mult prima de 624$.

Ne oprim aici pentru moment. Sper că acest articol te-a ajutat să înțelegi mai bine tranzacționarea de opțiuni, fie ele call sau put. În articolele viitoare, vom continua cu alte aspecte importante și interesante legate de tranzacționarea opțiunilor.

Dacă crezi că ești pregătit să tranzacționezi cu aceste instrumente financiare deschideți un cont de tranzacționare pentru piața externă!

Ahmad Sunbol