Oricine are contact pentru prima dată cu piața bursieră, asociază aproape invariabil piața de capital cu grafice complexe și imposibil de descifrat, dar în realitate majoritatea investitorilor utilizează un număr restrâns de instrumente specifice pentru a ajunge la o decizie investițională. Bursele sunt bazate în mare parte pe numere, iar cu ajutorul graficelor putem privi unele dintre ele (mai exact prețurile) dintr-o altă perspectivă pentru a fi mai ușor de interpretat evoluția acestora. Astfel, investitorii folosesc un set de indicatori și reguli bine stabilite pentru a identifica momentul optim de intrare în piață.
Analiza tehnică reprezintă una dintre cele mai importante unelte ale investitorului pentru luarea unei decizii de investiții, alături de analiza fundamentală. Dacă cea din urmă ne arată care este valoarea justă a companiei și dacă aceasta este subevaluată sau supraevaluată, analiza tehnică ne ajută să decidem când să cumpărăm sau să vindem acțiunile. Ea presupune că activitatea de tranzacționare anterioară și modificările de preț ale unei valori mobiliare pot fi indicatori valoroși ai mișcărilor viitoare ale prețului activelor atunci când sunt asociate cu reguli de investiții sau de tranzacționare adecvate. Analiștii profesioniști folosesc adesea analiza tehnică împreună cu alte forme de cercetare și evaluare.
Deși în prezent analiza tehnică este larg răspândită în mediul investițional, situația nu a fost aceeași dintotdeauna. Analiza tehnică, în accepțiunea modernă, a fost preluată cu greu de către practicieni, și aproape deloc de către mediul academic, ca metodă validă de evaluare a unei oportunități investiționale. Cele șase concepte cheie ale analizei tehnice sunt astăzi cunoscute sub denumirea „Teoria Dow”, acestea fiind extrase dintr-o serie de editoriale publicate de către Charles H. Dow în The Wall Street Journal.
Analiza tehnică pornește de la o ipoteză majoră: când sunt liber tranzacționate, prețurile pieței evoluează în general, în trenduri. Bazat pe această ipoteză, investitorii încearcă să cumpere acțiunile la începutul unui trend ascendent, la un preț relativ redus și să vândă la finalul trendului, la cel mai mare preț posibil. Această strategie pare destul de simplă, însă punerea în aplicare se dovedește a fi puțin mai dificilă.
Trendul este direcția generală a unei piețe sau a prețului unui activ. În analiza tehnică, trendurile sunt identificate prin linii de trend care se evidențiază atunci când prețul crește la noi maxime, iar retragerile ajung la un nivel superior față de minimele precedente (trend ascendent) sau în caz contrar, când prețurile ating maxime și minime din ce în ce mai joase (trend descendent). Astfel, un investitor poate lua decizii bazate exclusiv pe graficele cu prețuri ale valorilor mobiliare și a unor statistici similare, însă analiștii experimentați rareori își limitează cercetarea doar la analize fundamentale sau tehnice, ci caută un echilibru între cele două.
Analiza tehnică reprezintă un instrument important în arsenalul investitorilor. Din acest motiv, în săptămânile următoare vom face o scurtă prezentare a celor mai uzuali indicatori tehnici pentru o aplicare cât mai eficientă a analizei tehnice în procesul decizional de către investitori.
Radu Cojoc,
Broker Goldring
