În România, primele burse au fost cele de mărfuri, acestea începând să funcționeze încă de la începutul anilor 1800, dar prima legislație care reglementa bursa de valori în adevăratul sens al cuvântului a fost adoptată în anul 1881, sub denumirea ”Legea burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mărfuri”. Ca urmare, la 1 Decembrie 1882, a avut loc deschiderea Bursei din București, cu sediul în clădirea Camerei de Comerț din strada Doamnei. Tot în acea lună sunt publicate pentru prima dată în Monitorul Oficial al României, cotațiile bursiere ale primelor companii românești tranzacționate. Cadrul normativ în domeniul pieței de capital din România a suferit două modificări importante, una în anul 1904 prin apariția unei legi care definește mai clar operațiunile bursiere și datorită căreia publicul larg prinde încredere în eficiența plasamentelor în titluri de valoare, iar a doua, ”Legea Madgearu”, în anul 1929 prin care se unifică legislativ regimul burselor din România. Criza economică din anii 1929-1933 s-a resimțit și pe piața de capital românească. La finalul acesteia, “Bursa de efecte, acțiuni și schimb în București” se revigorează atingând apogeul în anul 1939 când se tranzacționau 56 de titluri din domeniul bancar, al transportului și al asigurărilor. Instaurarea regimului comunist la sfârșitul Celui De-al II-lea Război Mondial a însemnat și sfârșitul pieței de capital și al bursei de valori. Procesul naționalizării economiei, început în anul 1948, a însemnat dispariția produselor specifice: acțiuni, obligațiuni corporatiste, titluri de stat autohtone și externe.
Sursa foto: România TV
